Cand se lasa seara…

…se anunta o alta zi.

In ideea asta am terminat si eu anul trecut, al carui sfarsit s-a anuntat defectuos, deci, dupa astre, si anul asta o sa fie cel putin la fel de tampit cum s-a terminat ala cel trecut. In situatia asta imi zic….”Ah, fuck it! Ce-o fi, o fi!” si-mi vad de treaba mea si de oamenii mei.

Un lucru e sigur: m-am terapiat cu muzica. Si mai nou cu filme. Functioneaza, trust me!

Si mai e un lucru sigur: lautarii romani, cei vechi si veritabili, sunt o sursa inepuizabila pentru muzicienii de azi, romani sau straini. Maria Tanase, Gabi Lunca, Maria Lataretu.   Zavaidoc, Faramita Lambru, Dona Dumitru Siminica, Toni Iordache.

Asa ca ma bazez pe ideea ca oricat de greu mi-o fi  anul asta (si deja imi e, mama lor de astre), am unde sa fug: in muzica, in filme, in carti, in  replici lucioase din albume ale marilor picturi. Si la prieteni.

Reclame