Mantaua; 8’33”; R:Lolo si Padre (2007)

In sfarsit, indraznesc dupa 2 ani sa postez in vazul lumii scurtmetrajul meu si al lui Padre.Cand am inceput sa bloguiesc, am scris despre experienta Maia Morgenstern.  Bineinteles, cuvintele alea sunt prea putine si neajutorate!

Intre timp am crescut, ba chiar m-am inaltat. Am invatat ca filmul asta e de foarte inceput. Tot ce sper e sa fi creat o atmosfera. Oricum, va invit sa cautati simbolurile, sa intelegeti mesajul, sa simtiti coloana sonora, sa analizati cadrele. Si, eventual, sa-l revedeti. Daca indraznesc prea mult, eh, n-am ce sa fac, asa sunt eu!

Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc, sa indraznesc, sa fac, sa reusesc.

Si pentru ca cel putin Cel nascut pe 29 februarie( 🙂 ) mi-a cerut explicatii(asa cum se observa in comentariu), revin si incerc sa mai spun despre ce-am avut in cap.

https://lolosays.wordpress.com/2007/11/20/experienta-maia-morgenstern/         asta e primul articol, de atunci, scris la cald si pe nerasuflate.

Din momentul in care, in primul cadru, copilul se ridica, si, in al doilea, intra Tudor, filmul iese din timp. Devine, indraznesc sa spun, fantastic. Apoi sunt elemente marunte care construiesc actiunea si care trimit la spiritualitate. Intai, Mama ii ia pusca si o sprijina de scaun. Framanta coca si, incet incet, coca ajunge sa i se lipeasca de maini. Cand se ridica sa-i aduca vin, are mainile murdare, cand se intoarce cu vinul, mainile ii sunt curate. Framantatul cocai nu era in povestire, am adaugat-o noi, trimitand la simbolurile painii si al vinului. Tudor vine cu basca pe cap, pleaca fara ea, cu capul descoperit. Se presupune ca vine din razboi si ca de 2 ani nu a mai venit acasa. Camaradul, pe care am ales sa il imbracam in negru, e cel care face posibila intalnirea asta. Buzzati il numeste inger, noi am ales sa fie inalt, frumos si imbracat in negru. Felinarul e stins, sunt panze de paianjen la fereastra. Cainele latra. In toata combinatia asta, Mama e personajul cheie, ea e cea care dicteaza ritmul filmului, reactiile ei creeaza, in mare parte, atmosfera. Multa lume m-a intrebat de ce Mama nu sufera mai mult. N-am vrut sa dam in drama aia dramaloasa. E acel personaj puternic caruia i se da ocazia sa-si ia adio de la fiul mort pe front, intelege si accepta. Muzica a fost pur si simplu god sent: din site-ul Adei Milea, am intrat pe site-ul lui Alexander Balanescu si acolo am auzit-o. Nu am modificat lungimea piesei in niciun fel, s-a potrivit ca o manusa.

Cat despre productie… Totul a fost organizat intr-o saptamana. E un film cu buget de vreo 400 €, dintre care 100 numai montajul si 100 catering-ul. Am avut numai o saptamana la dispozitie pentru ca doamna Maia ne-a spus „Pot sa va ajut luni” si, in functie de asta, am organizat tot. Aveam nevoie de 2 copii, dar duminica seara gasisem doar 1, pe Luca, dificil si neastamparat, pe care l-am stapanit cu greu si care ne-a mancat ceva timp.  Locatia e o casa mica unde locuia bunica unei prietene de prin sectorul 3(numai camera noastra de filmat ocupa jumatate din camera). Fara ea, n-am fi avut locatie… Cu directorul de imagine, Marius Iacob, recomandat de Iulia Rugina, am lucrat excelent. Amandoi ne-au ajutat extrem de mult. Coloana sonora i se datoreaza lui Vlad Mustiuc, a facut o treaba excelenta desi cu scule saracacioase ( din Buftea am luat un boom si 2 lavaliere, dar lavalierele aveau doar prize englezesti si noi nu aveam adaptoare :), asa ca s-a descurcat doar cu boom-ul). Doamna Maia a fost extrem de punctuala si noi am terminat filmarile cu ea la 17:57 in conditiile in care la 18:00 trebuia sa plece. Toata ziua de filmare a durat de la 5 dimineata la 11 seara,give or take.

As fi vrut sa lucram cu Tudor Istodor(fiul Maiei), dar nu putea in ziua aia. In schimb, Alexandru Bairactaru ni l-a recomandat pe Andrei Elek, care s-a urcat in tren si a venit de la Arad dupa ce a citit scenariul si a auzit cine o interpreteaza pe Mama. A fost si el la inaltimea asteptarilor si sper sa mai lucram impreuna.

Mai adaug cateva forografii.

Reclame