Pentru mine, cu dragoste! :)

My kids, my pride, my DTS Flow!

Reclame

The Morning Benders – Excuses (Yours Truly session)

Just shut the fuck up and listen!

Harold and Maude

Majoritatea oamenilor se naste ca sa moara. Cresc, merg la scoala, o termina, merg la facultatea pe care probabil nu si-o doresc pentru ca oricum nu stiu ce vor. O termina, mai devreme sau mai tarziu, si, tot mai devreme sau mai tarziu incep sa sape dupa metode de a face bani. Nu le iese, se pensioneaza si mor.

Majoritatea oamenilor isi iau o slujba care ii transforma in niste nefericiti resemnati dupa primii ani. Isi mai iau o casa anosta, inghesuita, banala la care platesc toata viata.

Majoritatea oamenilor se casatoreste, dupa alte cateva 2 3 relatii serioase si vreo cateva aventuri. Sa simta c-au trait. Trantesc apoi vreo 2 plozi si incep sa-si insele spouse-ul, pentru ca nimic altceva nu pare interesant in viata lor.

Majoritatea oamenilor merge in cluburi, la gratar, in vizite, la mall-uri, la concerte gratis, in Grecia, la piata, fara macar sa stie cum sa-si aleaga legumele. Tot ce conteaza e sa se ghiftuiasca. Si sa faca multe poze, mimand fericirea.

Majoritatea oamenilor nu vrea sa vada ce-i in jur, dincolo de ce e in jur. Si nici nu stiu cum sa vada. Sunt superficiali, ipocriti, mincinosi, tradatori, prosti, rasisti, homofobi, fascisti.

Pentru noi, toti ceilalti, exista MasterCard filmul „Harold and Maude”.

It’s a cult classic.

Feel free to comment dupa vizionare.

Arta icoanei pe sticla – Fabian Gavrilutiu

Icoana pe sticla este o opera de arta de sine statatoare, insa se deosebeste de toate tipurile de creatie imagistica datorita efectului estetic spectaculos care se obtine prin pictarea pe verso-ul suportului – sticla. Acest tip de pictura inversa da icoanei caldura si o familiaritate specifica care apropie divinul de sufletul privitorului.

Gavrilutiu Fabian, actor prin meserie si artist prin vocatie isi inspira lucrarile din amintirea pioasa a copilariei si adolescentei petrecute cutreierand iarmaroacele din jurul Nasaudului, Clujului sau Sibiului cand a avut privilegiul sa intalneasca arta veritabila a iconarilor pe sticla Transilvaniei.

Preocuparea pentru spiritualitate pe care a dobandit-o in timpul studiilor de actorie si  pe care a cultivat-o de-a lungul intregii vietii l-a impins in mod natural sa continue, cu evlavie, bucurie si smerenie, arta icoanei pe sticla. Scopul principal al artistului este sa transmita privitorilor prin lucrarile sale acea liniste si frumusete naiva degajata de chipurile si scenele sfinte.

Pictorul Gavrilutiu Fabian foloseste cu maiestrie tehnica clasica de realizare a icoanelor, adica trasarea clara a contururilor cu tus, respectarea cromaticii modelelor din care se inspira si pictarea in straturi succesive a culorilor, folosind  ulei, tempera sau lac, adaptand  maniera traditionala de lucru la materialele zilelor noastre.

Artistul foloseste pentru realizarea aureolelor si fundalurilor spectaculoase foita de aur si incadreaza figurile cu ramuri de flori si figuri geometrice. Dupa numeroase cautari si incercari pictorul a reusit sa gaseasca echilibrul estetic ideal si modalitatea de exprimare artistica si religioasa potrivita pentru a conferi icoanelor sale maiestuozitatea, stralucirea si piosenia de alta data, inducand prin lucrarile sale contemporanilor  linistea, seninatatea si pacea specifica unei icoane.

Fabian Gavrilutiu a participat cu lucrari in expozitiile Craciunul si Anul Nou in creatia contemporana si Patimile si invierea Mantuitorului in creatia contemporana, organizate in fiecare an de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale.

Pictorul se mandreste cu faptul ca toate lucrarile sale, chiar daca abordeaza aceeasi tematica si model, sunt executate in totalitate manual si sunt icoane UNICAT.

Icoanele sale se gasesc in colectii particulare din tara, dar si din Italia, Franta, Germania si S.U.A., lucrarile sale fiind cautate de colectionari si credinciosi pentru autenticitate, distributia armonioasa a culorilor si filonul religios si estetic intens pe care il transmite stilul sau unic.

www.fabiangavrilutiu.wordpress.com

Macar o data la 4 ani, trebuie sa iubesti fotbalul!

Treci peste cantitatea enorma de CO2 emisa inainte si in timpul campionatului(daca poti), treci peste temperaturile modeste din Africa de Sud(la ei e iarna), treci peste arbitrajul defectuos(ei da, hentz de 2 ori si gol validat), treci peste nenorocirile de vuvuzele si bucura-te de fotbal!

Nu de alta, dar cea mai mare competitie sportiva se intampla o data la 4 ani si e pacat sa n-o traiesti. Gandeste-te la fotbal, ca la orice sport in general, ca „cea mai frumoasa forma de razboi”.  Deci gandeste-te la fotbal, ca la orice sport in general, ca la cel mai bun mesager al pacii.

Iubeste competitia, spectacolul,  iubeste spiritul de echipa si jucatorii in sine, iubeste si ciudatenia de jabulani, traieste!

De data asta, inima mea e cu Argentina!

Sufletul Dunarii

De vreo 20 de ani Dunarea n-a mai fost atat de chinuita. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Romania. Creste, sa umfla, se revarsa, inunda. Dunarea are un suflet al ei.

De la Portile de Fier 1 in sus, la Orsova, in sus, pana pe Cazane, apa s-a scurs si asteapta viiturile anuntate. E pustiu. Dar pustiul asta aduce la suprafata „viata de dinainte”. Satele acoperite de ape, satele vechi si toate povestile lor. Sufletele oamenilor ramase intre peretii inundati. Cei mai multi regreta construirea barajului, isi amintesc de gospodariile lor frumoase, de pamantul mult pe care-l puteau munci. Eselnita, Svinita, Dubova… Apa i-a impins la poalele stancilor. Le-a inghitit Dumnezeul din biserici.

In Golful Mraconiei se vad ruinele fostei manastiri. La Dubova si Eselnita locul fostelor sate. Se vede pana si slepul scufundat acum cateva luni.

Daca stai de vorba cu un batran, iti vorbeste ca apa nu le-a luat oamenilor doar casele, ci si sufletul. Acum sunt lacomi, mincinosi, parsivi.  Cred ca are dreptate… Probabil ca si Dunarea crede la fel…

Ai la dispozitie lumea de sub ape. Nu se arata prea des, asa ca iti recomand sa profiti. Urca-te in tren, masina si fugi, si vezi, si simte!

Uite:

Mama

M-am visat odata pe cand aveam cinci ani, de mana cu bunica mea. Eram si eu acolo, eu la varsta pe care o aveam cand visam, ma vedeam pe mine si pe bunica mea, dar nu si invers. Eram in satul sufletului meu, in care am crescut, in care m-au crescut cu prea multa dragoste bunicii mei. Azi imi amintesc de asta si de linistea pe care mi-au adus-o ei, bunicii mei si ii spun bunicii mele, adica mamei mele celei de-a 2a: La multi ani, cu toata dragostea!