God save the Queen!

Cum spuneam, traim vremuri istorice. Se prea poate ca toate vremurile sa fie istorice, dar astea sunt istorice cu siguranta.
Ma refer la jubileul de diamant al Reginei Elisabeta, sarbatorit de 3 zile la Londra, in intreaga Mare Britanie si in lume.
Si nu pot sa nu ma intreb cum o fi pentru un popor sa-si venereze conducatorul, sa iasa in strada si sa-l ovationeze, sa se simta onorati sa traiasca un astfel de moment.
Si automat, inconstient poate, ma gandesc la poporul asta al meu. E un obicei prost, stiu. Dar nu pot sa ma abtin sa ma intreb de ce suntem noi atat de stricati.
Motivele sunt infinite.
Zilele astea imi vine in cap in primul rand motivul ca noi, de aproape 70 de ani, ne hulim, uram, omoram, pe drept, conducatorii.
Si concluzionez, cu pesimism profund, ca fac parte dintr-un popor stricat, mucegait, putred si puturos.

Anunțuri

De ziua ta, Romanie, iti spun:

mi-e sila de tine pana-n gat!

De ziua ta cea mare, de ziua cand noi toti astia de-un neam, o inima si-un suflet, ar trebui sa ne unim pentru o tara mai buna, de ziua ta cea mare iti spun ca o sa te las dracu’ si mintea mea, indelung romanizata pe nedrept, o sa rasufle usurata departe de tine.

Mi-e sila de tine ca-ti bati joc de toate valorile in care cred. Te urasc pentru ca-i batjocoresti pe bunicii mei dupa ce o viata au muncit pentru tine si te dispretuiesc cand ma gandesc ca urmeaza parintii mei.

Te urasc pentru ca produci pe banda analfabeti si pentru ca-ti omori sufletele in spitale. Si pentru ca nu-i vezi pe aceia ai tai, putini, care conteaza.

Mi-e mila de tine pentru ca ai incetat de mult sa mai lupti, pentru ca ai invatat sa inghiti, pentru ca ai devenit indiferenta. Ma legi de maini cand vreau sa fac, imi pui un  pumn in gura cand vreau sa vorbesc.

De ziua ta iti spun ca m-am saturat.

Bacaul de sub ape

Mi-am dorit de mult sa merg acolo unde oamenii sunt in cea mai mare nevoie. Inca de la inundatiile din 2005. Am reusit sa ajung anul asta in com. Saucesti, jud. Bacau.   N-o sa povestesc prea multe. Tot ce pot sa spun e ca militarii din Mehedinti(pompieri, jandarmi, politisti de frontiera) care au format si insotit convoiul, precum si ceilalti ramasi acasa, cei care au incarcat camioanele, mi-au castigat respectul si admiratia pentru totdeauna.  Ei au fost implicati 100 % pentru oamenii loviti de ape. Pe ceilalti, pe  pompierii si oficialitatile din Bacau, ii dispretuiesc.

La fiecare scoala din fiecare sat din comuna, zeci si sute de oameni asteptau sa li se ofere ceea ce oameni toata tara le-au trimis in ajutor.

Cand a ajuns primul camion in curte, s-au napustit asa cum vazusem numai la televizor… De fapt, eram acolo si vedeam si nu-mi venea sa cred.

Un depozit de flori – locul unde se descarca si depozita imbracamintea si incaltamintea:

Fam Marin, Elena si Aurel, una din cele mai lovite de inundatii. In 2008, apa le-a luat casa din chirpici cu totul, au ramas doar cu ce aveau pe ei. Anul asta, din casa incompleta construita de stat, au mai avut timp sa urce in pod cate ceva si sa fuga.

Comuna Saucesti din Bacau e lovita de ape cu regularitate, o data la 2 ani. Stabilisem o intalnire pentru un interviu cu subprefectul de Bacau, sa ne explice de ce nu le construieste nimeni oamenilor alora un dig, de ce le fac casele pe locul celor vechi, cati oameni i-au murit, cat va dura pana cand viata isi va reveni in zona aceea.

Dar, la intoarcerea in oras, nu mi-a mai raspuns la telefon…

Photos by Alecs si Lolo.

BAC 2010

De la bac-ul meu, acum… ceva ani…destul de multi… nu m-am mai implicat sufleteste intr-un bac. Anul asta, cativa dintre copiii mei din DTS Flow dau „examenul de maturitate”. :)) Lol.

Lol again!

Am asteptat sa treaca 2 probe ca sa pot sa salut bac-ul de anul acesta, care nu mi-a inselat asteptarile! O mare copiere si inselaciune! Which is absolutely great! Chestie pe care o salut si de care ma bucur!

Imi pare rau, totusi, pentru cei care s-au pregatit special pentru bac. Nu cred ca se merita, sincer.

Ma bucur pentru spagile pe care le-au primit profesorii. Macar acum sa mai faca si ei un ban in plus.

Ma bucur pentru implicarea supraveghetorilor in „reusita” examenelor. Ii salut si felicit!

Nu ma bucur, in schimb, pentru elevii care trebuie sa dea besinile astea de examene ca sa poata sa mearga la tentativele de facultati din tara asta de cacat, cand facultati mari din strainatate ii accepta, ii asteapta, insista chiar sa vina, dar ei n-au bani, ai lor n-ai bani, ca nu sunt bani…

Din toate aceste motive si din multe altele va urez ca, la ultima proba a bac-ului sa copiati pe rupte, sa copiati tot, de pe fituici, din carticele, de la altii, de unde puteti. Sa copiati pana va doare mana de la scris! Sa copiati cu gandul de a trage o mare flegma intre ochi sistemului intreg si celor care il conduc. Sa copiati cu gandul ca, in tot acest timp, ridicati un deget mijlociu si urati semnificatia lui tuturor acelora care va obliga sa stati prinsi intr-un sistem bolnav, gresit, revoltator; tuturor acelora care va inchid usi, idei, intentii, visuri.

Pentru toti acestia, impreuna cu voi, cei care sus-tineti bac-ul, cei care ii supra-vegheati, cei care ii corectati, si de la mine, cu dedicatie, pe intelesul tuturor celor de sus:

Clisma la romani

Asta e lista de preturi ale unei clinici din Romania. Nu e important nici cum se numeste clinica, nici din ce oras e.

La o privire mai atenta se constata ca o clisma e mai scumpa decat o sedinta de psihoterapie.

La o adica e mai greu sa bagi un furtun in curul unui constipat si sa pompezi substante alunecoase decat sa stai o ora picior peste picior sa asculti viata cuiva.  Dar, daca stai bine sa te gandesti, acel drept de a sta picior peste picior e rezultatul e cel putin 5 (3 de facultate + 2 de masterat) ani de studiu, in care inveti tot felul de materii (statistica, neuropsihologie, metodologie, defectologie si logopedie, psihologia judiciara, militara, a creativitatii sau a terorismului, a copilului, adultului si varstnicului, psihanaliza). Fuck that! Pentru noi, romanii, e mai important sa cacam ce am mancat decat sa cacam depresiile, framantarile, tristetile. Pentru ca asa suntem noi; sa avem burta plina, in rest, ni se falfaie.

A murit Dinica

La 75 de ani ma gandesc ca un fost actor ar trebui sa traiasca linistit din pensia muncii sale. Si sa joace in spectacole doar ca invitat special. Nu ar trebui sa munceasca ore intregi si zile intregi pentru niste seriale de o calitate indoielnica pentru cativa bani in plus. E o rusine.

Acum s-a dus si mai mult ca sigur ca oamenii aia care i-au oferit multi bani pentru niste compromisuri o sa-i anunte moarte si o sa-l comemoreze cu surle si trambite. E cam tarziu. Dinica ar fi trebuit respectat inainte de asta si poate ca acum ar fi stat linistit alaturi de sotia sa acasa.

E o moarte care ma infurie!

Odihneasca-se in pace!

„…De ce cand il vad pe nea Gigi Dinica am senzatia ca are radacini in pamant si e de neclintit? Ca e un bloc de piatra cu un suflet de copil fricos? E o minunatie nea Gigi Dinica!” ( Oana Pellea – „Jurnal”  Ed. Humanitas, 2009, pag. 89)

http://www.gheorghedinica.ro

Dinamo, pa!

Stiam eu ca nu pot avea o seara in totalitate ruinata dupa ce Nadal a fost eliminat de la Roland Garros. N-am asteptat mult. Dinamo a incasat-o de la FC Brasov chiar in groapa si si-au luat gandul de la grupele Champions’ League. Asta inseamna sa nu-ti vezi lungul nasului. Asta inseama  lipsa de atitudine si maturitate! Si am dormit atat de bine dupa…