The Self-Made (Wo)Men

“Bă, tu dacă omori un om, primul și primul lucru, ține minte, mă suni pe mine!”. Îi mulțumesc timid, mă gândesc că e imposibil să omor un om. Mă mir permanent de inteligența și puterea lui.  Îmi face bine să mă văd cu el, suntem fix pe același trip, la o diferență de 10 ani,  știe și el și-mi zice din când în când: “Tu ești fix ca mine, frate!”. Țara asta nu și-a permis să-l țină, l-a batjocorit sugerându-i că atâta timp cât are ovare și uter, poate să aibă copii, deci e femeie. A plecat într-o țară mai bună, care i-a permis să fie el în mai puțin de 5 săptămâni.

“5 lei!” îmi zice, băgând pizza în cuptor, să mi-o dea caldă. Înaintea mea, 2 turiști exotici plătiseră 60 de lei pe 2 pizza și o porție mare de hamsii. Se întoarce către colegul lui, care face pizza la foc automat și zice: “E fratele meu.”

Nu-mi permit să-mi fie dor de Sasha, el e unde merită să fie, plus că i-am zis că-l bat dacă nu pleacă. Muncește mult, e mai luminos. Când bag un skype cu el îmi vine să-i zic că mi-e dor să mă pupe și să mă smotocească fără să-i pese cine e în jur, mi-e dor de bucuria lui sinceră și puternică pe care o revarsă asupra mea după ce nu ne vedem 2-3 zile. Nu-i zic, îl întreb ce mai face, la ce muncește, cum o arde în timpul liber. Mă bucur să-l văd zâmbind, chiar și printr-un ecran.

Asta vară, A. s-a întors în țară, în concediu. Se bucură ca un copil să fie “acasă”. “Nu mai puteam, frate, munceam noapte de noapte. M-au dat afară din prima casă, am stat într-un hostel cu tot felul de dubioși. Acuma stau în Suedia și fac naveta în Danemarca. E mai bine, dar tot muncesc mult.”

C. are în subordine o echipă întreagă, câștigă bine, circulă mult, e sigur pe el și i se citește pe față bunătatea. Pleacă în octombrie.

Italia. A. n-a mai ajuns în țara de vreo 10 ani. Nu-l lasă să intre. În România e femeie, în Italia e el.

E 2.27. D. mi-a promis că toată pizza rămasă din ziua aia mi-o dă mie. Alerg, să nu întârzii. În timp ce închide, mă mai întreabă de mama și din ce trăiesc. Mă umple cu 3 plase cu pizza. Mă gândesc că pentru următoarea săptămâna sunt safe. Vrea să plece și el în Anglia. Muncește de 2 ani pe 16 milioane.

M. e în Anglia de dinainte să ne dumirim noi că vrem să facem activism trans în România. A fost pe la IML, i-au spus ce vor să-i facă, a făcut stânga-mprejur si a plecat. A scris tuturor avocaților din Cluj să-l reprezinte la proces, i-a răspuns unul.

Am plasele cu pizza într-o mână și o bere în cealaltă, tot de la D. . E 3 dimineața. Întâlnesc pe stradă o femeie care mătură trotuarul, are vestă fosforescentă și un sac mare de gunoi, pe jumate plin, atârnat la brâu. O întreb dacă îi e foame și îi las o plasă, zice că o s-o împartă cu colegele ei, bogdaproste.

50 de metri mai în față, 2 fete stau pe pervazul Băncii Transilvania. Mă apropii, îmi dau seamă că sunt 2 fete trans și automat mă gândesc că se vând ca să trăiască. Le zâmbesc și mă opresc. “Vreti niște pizza?”. Una ia pofticioasă, cealaltă, mai plinuță și mai reticentă, zice că nu vrea. Mă opresc lângă ele să caut în plasă. Mă întreabă unde stau, mă prind de pulă de vreo 2,3 ori și mă întreabă dacă am iubită. “Nu am, dar iubesc pe cineva.”. Una îmi cere căștile să vadă cum se aude, cealaltă îmi spune ce pomană mi-am făcut cu pizza aia. Le întreb cum se descurcă, ele înjură garda. Aș vrea să le povestesc cât de mult înțeleg și cât de mult lupt. Îmi dau seama că aș suna ca un demagog de cea mai joasă speță. Una îmi pupă mâna și eu îi pup mâna care-mi ține mâna pe care a pupat-o. Cealaltă se dă mai în stradă și se uită în jur, preocupată. Îi  cer o țigară după ce îmi ceruse bani de un suc. Mi-o dă pe ultima.  Într-un final, plec. Una mă strânge în brațe și mă pupă. Cealaltă îmi spune să plec mai repede până nu vine cineva. E deja 4.

Trec pe lângă stația de taxi. Taximetriștii se uită la mine cu coada ochiului. Mă uit la ei fix.

În căști e Editors – No Harm. Pe mână am urme de ruj roșu-aprins.

Anunțuri

Why Proud?

În vară împlinesc 30 ani, iar zilele trecute s-au făcut 17 luni de când am început tranziția hormonală. În tot timpul ăsta, mai precis în ultimii 13 ani, mi-am făcut coming out-ul față de părinții mei de 2 ori (la o diferență de 10 ani), am primit un diagnostic de BTS de la un ginecolog din Timișoara (cu toate că nu-mi începusem viața sexuală), un chirurg, singurul care făcea la noi operații de reatribuire a sexului, mi-a spus, în 2007, că lista de așteptare e până în 2014, iar  2 endocrinologi au refuzat să mă trateze –“De ce vrei să faci asta, că tu ai fi frumoasă și ca fată?”.

E incredibilă ușurință cu care oamenii îți iau, fără niciun drept, timp din viață și batjocoresc, sub jurământul lui Hippocrate, efortul pe care îl depui zi de zi să rămâi în picioare.

Am împlinit, fără să vreau sau să anticipez, profeția ultimului endocrinolog la care am fost. Mi-a spus, “Daca nu-ți deschid eu niște uși [la IML, ca să obțin avizul lor, adică] o să faci cum face majoritatea celor ca tine, o să începi să bagi hormoni singur în tine și de capul tău.”

Ușile au rămas închise, iar eu am căpătat înțelepciunea de a înțelege că nu am de ce să încerc să le deschid. Altele sunt ușile prin care trebuie să trec.

Mult timp am trăit cu impresia că sunt o rasă inferioară, menită să-și formeze o cușcă sigură în care să poată respira, dar care nu va ajunge niciodată să respire același aer cu restul oamenilor, cu rasa superioară.

Și în timp ce prima doză din lichidul uleios se scurgea, singur și de capul lui, din seringă în mine, viața mea se schimba, din fericire, iremediabil. Ca și când fiecare moleculă din substanța aia transforma fiecare celulă din mine în ceea ce ar fi trebuit să fie de la început. Cred cu tărie și acum, la aproape un an jumătate distanță, că o zi în plus ar fi fost prea târziu.

“Forge meaning. Build identity.”; Andrew Solomon a pus în cuvinte ce mie mi-a spus doar înstinctul timp de 13 ani.

De când ne naștem, pe măsură ce creștem, ne îmbibăm de prejudecăți. Suntem învățați ce e bine și ce e rău, ce ar trebui să facem și ce nu. Ce să spunem, cum să muncim, cât și cum să gândim. Suntem împachetați frumos în cutii, unde unghiile trebuie să fie curate atunci când le expui pe batistuță.

Asta sufocă. Sufocă tot ce ești tu, ca ființă umană; tu, cu toate bucuriile, durerile, întrebările, trăirile tale.

Drumul a fost lung, dar diminețile sunt acum suportabile. Cafeaua are un gust mai bun, cărțile își relevă poveștile mai clar, filmele bune sunt mai profunde, iar planurile își găsesc mai ușor soluții. E ca și când mintea mea a explodat într-o mulțime de curcubeie. “De ce”-urile, cu toate că sunt mai multe, își găsesc răspunsurile mai ușor. Dumnezeu nu mai e vinovat.

Pentru că știu cine sunt și ce vreau, pentru ce am devenit, sunt mândru.

Pe 23 mai, de la ora 16:00, ies în stradă ca să strig pentru cei ca mine, care încă sunt prinși între 4 pereți falși, pentru cei pentru care “mâine”  e o utopie, pentru ca ei să nu renunțe.

La Arcul de Triumf.

10410178_1021117367916218_4685946963366508903_n

Laboratorul „Scrie despre tine” – inscrieri pentru noua grupa!

Înscrieri pentru noua grupa între 1 și 10 februarie 2012

SCRIE DESPRE TINE ESTE UN ATELIER DE DRAMATURGIE SI DEZVOLTARE

PERSONALA IN CARE POTI SA LUCREZI CU ACTORI SI REGIZORI

PROFESIONISTI EXERCITII CREATIVE DE ACTORIE SI DRAMATURGIE,

BAZATE PE POVESTI SI EXPERIENTE PERSONALE.

REZULTATUL ACESTOR INTALNIRI ESTE CATE O PIESA DE TEATRU

CARE VA FI JUCATA IN FATA UNUI PUBLIC.

 

Discursul Regelui

Un fragment de istorie:

„Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

 

Anatomia scrisului – Creative Workshop by Alain Gavrilutiu

Anarhisti, copii cuminti, romantici si smintiti. Betivani si drogomani, rupti in cur sau full de bani. Chiulangii si premianti, pacifisti si violenti.

Nu mai cititi rahaturi, nu mai puneti botu’ la ce spun altii, nu mai credeti in mituri false. Nu ma scrieti doar cereri, status-uri si mailuri, nu va mai temeti sa vorbiti pe sleau si mai ales nu va mai rusinati sa ganditi.

Fiti liberi si bucurati-va de cuvinte. E timpul sa va deschideti la minte.

Anatomia scrisului

Workshop de creatie literara

By

Alain Gavrilutiu, autorul romanelor “Nu toata iarba e la fel” si “Carausul de pacate” si al seriei de eseuri “Bube amare”, scenarist la peste 100 de scenarii pentru Media Pro Pictures.

Vino in weekend-ul 7,8 mai la DJT etajul 1 si timp de 6 ore pe zi afla fara menajamente (dar cu pauza de masa!), cuvinte simandicoase sau fraze pompoase:

  • ce-ti trebuie ca sa devii scriitor profesionist
  • bazele conceperii unei povesti
  • cum construiesti personaje relevante
  • notiuni elementare despre structura dramatica si eficienta povestirii
  • ghid de dezvoltare creativa a unei povesti
  • metode stilistice de exprimare literara
  • trusa de prim ajutor in cazul lipsei de inspiratie
  • 10 guideline-uri de autoeditare

Nu te speria daca nu esti poliglot. Nu e necesar sa stii fluent engleza sau sa ai studii la Yale ca sa ai habar, ca scriitor, cand auzi de plot, synopsis, hook, outline sau conflict.

Inscrieri AICI !!!

Pret:40 lei

*DEADLINE: 3 MAI

*PARTICIPANTII VOR FI SELECTATI IN FUNCTIE DE RASPUNSURI.

*PARTICIPANTII VOR FI ANUNTATI PE 3 MAI, SEARA, PRIN MAIL.