Sufletul Dunarii

De vreo 20 de ani Dunarea n-a mai fost atat de chinuita. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Romania. Creste, sa umfla, se revarsa, inunda. Dunarea are un suflet al ei.

De la Portile de Fier 1 in sus, la Orsova, in sus, pana pe Cazane, apa s-a scurs si asteapta viiturile anuntate. E pustiu. Dar pustiul asta aduce la suprafata „viata de dinainte”. Satele acoperite de ape, satele vechi si toate povestile lor. Sufletele oamenilor ramase intre peretii inundati. Cei mai multi regreta construirea barajului, isi amintesc de gospodariile lor frumoase, de pamantul mult pe care-l puteau munci. Eselnita, Svinita, Dubova… Apa i-a impins la poalele stancilor. Le-a inghitit Dumnezeul din biserici.

In Golful Mraconiei se vad ruinele fostei manastiri. La Dubova si Eselnita locul fostelor sate. Se vede pana si slepul scufundat acum cateva luni.

Daca stai de vorba cu un batran, iti vorbeste ca apa nu le-a luat oamenilor doar casele, ci si sufletul. Acum sunt lacomi, mincinosi, parsivi.  Cred ca are dreptate… Probabil ca si Dunarea crede la fel…

Ai la dispozitie lumea de sub ape. Nu se arata prea des, asa ca iti recomand sa profiti. Urca-te in tren, masina si fugi, si vezi, si simte!

Uite:

Reclame

Filmele de la Oscar intr-o fraza

Incep sa scriu postul asta pentru ca am vazut oameni care dedica bloguri intregi filmelor de la Oscar. E o porcarie. Din cate stiu eu, si stiu foarte bine, cinematografia e o arta, nu o industrie. Mai scriu postul asta pentru ca e mult mai usor sa scrii despre lucruri simple decat despre lucruri complicate. E mai usor sa critici decat sa lauzi. Chiar daca mai sunt…5? zile pana la marele eveniment, consider ca e suficient sa treceti prin putinul care merita vazut anul asta la Oscaruri.

Sa incepem.

Avatar. Ma abtin. E genul de film care, daca incepi o discutie despre filme, nu are ce cauta in primele 2 ore, in conditiile in care Ben-Hur si Titanic ajung in discutie in ultimul sfert de ora. Astept sa se inventeze televiziunea 3D.

Subiectul Razboiului petrolului, pardon, Razboiului terorismului, of, fi-r-ar, pardon, Razboiului din Irak este, anul acesta, subiectul a 2 filme dintre cele mai bune. Dar intai va invit sa urmariti documentarul Farenheit 9/11 in regia suparatului pe buna dreptate Michael Moore, castigator Palme D’or la Cannes in 2004 ca sa intelegeti si sa va razvratiti si mai bine. Asadar, in ordinea asta: The Hurt Locker (nominalizat la 9 oscaruri) si  The Messenger (nominalizat la 2 oscaruri). Sunt 2 filme bune. La The Messenger va invit sa sesizati delimitarea atmosferelor, a starilor, a interactiunilor prin lumina din cadru.

Imi place de mor cand vad cum isi bat unii regizori buni joc de Brad Pitt si el nici nu-si da seama. Asa au facut Fratii Coen in Burn After Reading, asa face si Tarantino in Inglorious Basterds (nominalizat la 8 oscaruri). Tarantino are un simt incredibil al povestii, e o masinarie de creat povesti pe care le transpune in filme total nebune, ca si el. E de vazut Inglorious Basterds, mai ales pentru spectacolul lui Chritoph Waltz, care reuseste un rol foarte bun.

Ca tot vorbii de Fratii Coen, well, yeap, they did it again! Evreii astia sunt extraordinari! Merg ceas, baga un film pe an, direct nominalizat la  cateva Oscaruri, ca sa nu mai spun ca si-au tras si un Palme D’or si alte 2 premii la Cannes in ’91 cu Barton Fink. Asadar, anul asta vin cu un film fooooaaarte tare, frate, si anume A Serious Man (nominalizat la 2 oscaruri). Simtul umorului de evrei destepti si adanc cunoscatori ai firii umane, de orice fel, e  de urmarit si felicitat!

Am o mare dilema. Se spune despre An Education(nominalizat la 3 oscaruri) ca e unul dintre cele mai bune filme ale anului. Mai mult decat atat, e nominalizat la Best Picture. For fuck’s sake! Nu e decat o flatulenta. Poveste plictisitoare, personaje plictisitoare, facut prea corect. Mai mult decat atat, e dupa o poveste reala. Daca tot vreti un film despre viata, uite, na, poftim Precious (nominalizat la 6 oscaruri), daca-i puteti face fata si daca puteti sa va deschideti mintea ca sa intelegeti. Plus ca are un soundtrack mai misto. 😛

N-am prea gustat niciodata SF-urile, dar Disctrict 9 (nominalizat la 4 oscaruri) mi s-a parut interesant. Continua un stil cumva anuntat de Cloverfield. Si am inceput sa abordez SF-urile din alta perspectiva. Star Trek , (nominalizat la 4 oscaruri) in schimb, e o pierdere de timp majora, e o rusine pentru numele de Star Trek si pentru toti cei care se uitau fascinati la serial, in copilarie, pe TVR.

Up in the Air e genul de film pentru oameni mari. Genul ala de film serios, cu implicari emotionale, raspunsuri inselatoare si rateuri in viata aparent perfecta. Poti astepta pana ai 40 de ani sa-l vezi sau poti sa-l vezi acum si sa iti dai seama ce te asteapta. Plus ca George Clooney si Vera Farmiga fac o combinatie deloc rea.

Meryl Streep e o actrita foarte, foarte buna. Uite 2 exemple: It’s Complicated (nu e nominalizat la nimic 😛 ) – o comedie draguta si Julie & Julia (Meryl Streep-nominalizare pentru Best actress in a leading role). O rugaminte: sa nu care cumva sa va uitati la filmele astea daca aveti o pofta de mancare excesiva determinata de cauze externe, ca sa zic asa…

Let’s go to fantasy land. Harry Potter and the Half-Blood Prince (una nominalizare) pastreaza aerul de thriller din precedentul Order of the Phoenix, pentru ca e facut tot de David Yates, dar e usoooor mai bunicel. The Imaginarium of Doctor Parnassus (doua nominalizari) e o noua supradoza de imaginatie din partea lui Terry Gilliam; plus ca acum ai ocazia sa-ti iei adio de la Heath. Indraznesc sa recomand aici si  Sherlock Holmes facut de regizorul-al-carui-stil-imi-place-foarte-mult Guy Ritchie.

Daca tot suntem prin preajma, animatiile de anul asta sunt multe si bune. Daca vrei ceva dulce pentru printesa din tine, uita-te la The Princess and the Frog (3 nominalizari).  Daca vrei ceva  mai dark, uita-te la Coraline (1), daca ai fost sau esti baietelul sau fetita pasionata de mate, istorie, chimie, daca iti cumperi reviste despre mediu, daca trimiti rebusuri la reviste de fizica, daca iti plac povestile traditional-bine gandite, uita-te la The Secret of Kells (1).  Cred ca premiatul cel mare va fi Up (5 nominalizari). Eu, personal, l-am asteptat cu destul de mult interes, desi nu s-a ridicat la nivelul trailerului. 🙂 Una peste alta 😛 , preferatul meu e Fantastic Mr. Fox (2) pentru ca intruneste conditiile pe care le caut cel mai mult la un film de animatie: e amuzant intr-un mod destept si ciudat! E…different! 🙂

Daca tot suntem prin preajma, 😛 , indraznesc sa vorbesc si sa recomand musicalul. Ca gen, musicalul e discriminat, e subestimat, e ignorat. Si nu ar trebui deloc sa fie asa! Daca filmul Chicago a starnit ceva in voi, daca v-ati mirat cat au costat biletele la piesa de teatru in Bucuresti, uitati-va la Nine (4 nominalizari), de data aceasta cu un aer puternic european, mai exact italian, ceea ce-l face muuuult mai interesant decat Chicago. Musicalul e si pentru oameni mari! Numai ca le trebuie si o doza de curaj! 🙂

Despre Audrey Tautou pot sa spun ca joaca mai bine o secventa in care se intreaba cati oameni au orgasm in acel moment in Paris si raspunde „Quinze” ( Le fabuleux destin d’Amelie Poulain), decat poate sa sufere atunci cand afla ca amantul ei a murit intr-un accident de masina – Coco avant Chanel (1). Pur si simplu, o drama face ca  farmecul ei sa paleasca. Si e pacat. Oricum, filmul e de vazut dintr-o perspectiva biografica.

Tot dintr-o perspectiva biografica e de vazut si Bright Star (1) – despre 3 ani din viata lui John Keats – desi e foaaaarte plictisitor, dar banuiesc ca asa era si viata lor atunci, The Young Vitoria (3) – despre Queen Victoria and Prince Albert –  un film putin mai interesant decat celalalt, pentru ca implica o idee de nuditate si intimitate despre care la Bright Star te rogi 2 ore si mai bine sa apara. 🙂

Clint Eastwood arata ca inca poate si inca poate destul de bine. E bine sa te uiti la Invictus(2) ca sa afli cine a fost Nelson Mandela si sa te intrebi cum naiba mai poate cineva la 80 de ani sa faca astfel de filme! Si, tot din motive cel putin biografice, uita-te la Il Divo. Acorda-i putina rabdare si o sa vezi un film biografic-politic foarte bun! Si apoi poti sa dai un wiki la Giulio Andreotti. Am facut eu asta pentru tine, but in English.  🙂

Intr-o dupa-masa de weekend pe care ti-o doresti usurica, libera si relaxanta, poti sa te uiti la Paris 36 (1). Intr-o zi ploioasa pe care vrei s-o faci mai buna, poti sa te uiti la In the Loop (1). E un film la care am ras mult si tare, pentru ca e intotdeauna extrem de amuzant sa vezi bataia dintre umorul englezilor si al americanilor intr-un context politic actual.

Un prophete (1) e filmul pe care ti-l recomand cel mai mult si pe care ti l-am mai recomandat o data acum vreo 2-3 articole! E foarte, foarte bun!

Daca esti fan Lord of the Rings, te rog, te implor, nu te uita la The Lovely Bones (1). Peter Jackson e pe campi rau de tot!  Si pur si simplu nu te poti gandi ca acelasi regizor a facut filmele astea. Stiu, stiu, viata e complexa si are multe aspecte!

As fi vrut sa scriu mai multe despre documentare, dar nu m-am pregatit prea bine. Scriu despre Food, Inc. pentru ca sunt de parere ca trebuie vazut, mai ales daca iti pasa ce mananci. Si cred ca ar trebui sa-ti pese!

Aici poti vedea unul din scurtmetrajele de animatie nominalizate – The Lady and the Reaper(La Dama y la Muerte). E spaniol si produs de Antonio Banderas, printre altii.

Iar aici e linkul unde poti vedea toate nominalizarile de pe site-ul oficial al oscarurilor.

Enjoy!

2009 vs. 2010

Am inceput 2009 cu nervii la pamant dupa ce evadasem dintre oameni parsivi si incompetenti. Totusi, am inceput 2009 cu o masina frumoasa pe care mi-o doream de mult. Si am ramas acasa, incepand sa-mi refac sufletul si corpul. M-am ridicat incet, cearcanele mi s-au dus treptat, oamenii aia au disparut sau am ales eu sa dispara. Mi-am jurat ca nu o sa ma mai intorc printre ei.

Am petrecut timp cu mine. Am dat raul la o parte, am vazut ca am ramas cu ceva bun, cu 5, 6 prieteni(chiar daca sunt departe), cu experienta de viata si de munca. Mi-am amintit ca mi-am ales meseria de regizor din nevoia de a da ceva lumii, de a lasa ceva in urma, de a lumina ochi si de a vindeca suflete, din dragoste pentru arta. Mi-am amintit ca asta vreau sa fac in viata. Din motive numai de putini stiute, in loc sa fac filme, am inceput sa fac voluntariate. Am ajutat, am initiat, m-am alaturat. Cu alte cuvinte, m-am inaltat.

Am luat-o pe Eva cu mine cand am venit. Am avut grija de ea, am vindecat-o. Acum e un caine fericit si sanatos, adica iubit.  Intr-un fel, ea reprezinta cel mai bine „parcursul” meu.

Si cand sufletul meu a inceput sa se vindece, cand am simtit ca incep sa definesc ce ar trebui sa insemne „eu”, m-am lasat de fumat, m-am reapucat de sport, am slabit 12 kg. Am inceput sa traiesc in armonie cu mine. Am redescoperit tenisul de masa si de camp. Alin si Mircea, va astept sa va fac un tenis!

Am cunoscut Clujul, am stat mult acasa, am muncit, mi-am ajutat parintii si bunicii, am facut lucruri pe care nu le-am mai facut din liceu sau generala. Am hoinarit prin satul in care am crescut, m-am dat cu sania, am jucat fotbal si bambilici, am fost dupa ciuperci in padure si la furat de pere. Am fost la rau dupa peste.

Am facut fotografii, nu poze, am dus din lucrurile mele oamenilor saraci. Am fost la TIFF, am citit, am vazut cateva sute de filme. Am renuntat la multe lucruri, pentru ca am invatat ca nu am nevoie de atatea, am reinceput sa port hainele din liceu. Am invatat sa respect banii si, paradoxal, acum cand nu-i mai am, ii strang, ii pun deoparte.

Mai presus de tot, mi-am castigat prieteni deschizandu-ma. Ra, Gabi, Alain va salut!

Am cunoscut oameni noi si minunati, nealterati inca de viata. Cu ei am intinerit si eu. Ei, liceenii destepti si cu vise multe, creeaza dependenta! Ei sunt cei care ma fac sa vreau sa fac lucruri pentru orasul meu, pentru ei si pentru mine! Pe ei ii iubesc si ma rog sa ramana senini ca acum! Sorin, Maria, Luci, Marusia, Tudor, Razvan, Tingi, Cristina, Andreea, Alex – cea mai frumoasa poza de grup. Codrin si Scop, pace! 🙂

Am invatat sa folosesc bormasina, soricelul, masina de tuns iarba, sa vopsesc, sa repar.  Am invatat multe despre masina mea si, drept urmare, ne intelegem foarte bine. Am petrecut impreuna peste 17 500 de km!

Camera mea a inceput sa prinda iar conturul meu.  I-am vazut pe ai mei fericiti impreuna si fericiti sa ma aiba aproape. Lor le datorez in cea mai mare masura regasirea mea. Ei sunt suportul meu intotdeauna!

Lor si lui Alex. Ei si cu Alex. Alex.

Asadar, incep 2010 zambind. Cu pofta de munca, cu dorinta de a face, cu sinceritate, respect, dragoste. Ba mai mult, incep 2010 razand chiar, cu maturitate si intelepciune. Cu inima deschisa, cu putere. Cu incredere si rabdare.

R.I.P Bucsi

Cand l-am cunoscut pe Bucsi m-am mirat de cat de vesel si deschis e. Apoi m-am mirat inca o data de cat ajutor a dat DTS Flow-ului in toate proiectele, fara vreun beneficiu pentru el.  Ii placea pur si simplu sa faca si sa se distreze facand. Prin asta, mi-a castigat respectul.

Cand am auzit ca a murit a picat vestea peste noi toti ca de undeva foarte de sus. Ce sa mai spui? Ce sa mai faci? L-am dus la groapa, am baut un pahar de vin in cinstea lui. Si i-am promis ca nu o sa-l uitam in tot ce o sa facem.

Bucsi, sper sa-ti faci si acolo cel putin atatia prieteni cati ai si aici!

Amintiti-va Craciunul

Va rog, amintiti-va ce inseamna Craciunul si, astfel, fiti luminosi, buni, calmi,  deschisi, corecti, rabdatori, zambitori.

Va rog, nu va indopati cu carnati, sarmale, cozonac sau orice altceva. E pacat de stomacul vostru. Va rog, nu beti ca porcii!  Ficatul vostru nu se poate regenera la nesfarsit!

Amintiti-va de toate relele si toate bunele de anul asta si vedeti care au fost mai multe.  Daca relele sunt pe primul loc, incercati sa schimbati asta!

Amintiti-va oamenii dragi si iubiti! Chiar daca nu sunteti langa ei, trimiteti-le toata dragostea voastra!

Familiei mele, lui Alex si familiei ei, lui Iahim, lui Alain si Gabi, Ramonicii, Ioaninei, Beatricioiului, lui Alin si Ancai, lui Cosmin si Cosminei, Dorului,  lui Mircea, Ovidiu, Andrei si Iuliei, Mihaelei, Shtrumfului si lui Adi, copiilor zambareti din DTS Flow, lui Bobo si tuturor celorlalti care sunt in mintea si in sufletul meu, CRACIUN FERICIT si pe mai tarziu!

Craig, Lucy, Shani and Cristina, Steve and Lucia MERRY CHRISTMAS  guys! Cheers!

Libertate, revolutie, libertate, comunism

De cand am inceput sa realizez existenta mea asa cum e ea, adica de cand am inceput sa ma percep si cunosc, s-a iscat in mine panica de a nu fi participat la Revolutia din ’89. O mare curiozitate, durere, sete, ura creste si prinde contur cand ma gandesc ca poporul meu a trecut printr-o revolutie la care nu am participat. Oricum nu era posibil, aveam doar 4 ani, dar  sa stiu ca traiam, ca respiram in tara asta in timp ce oameni cadeau pentru libertate e un gand greu… Am citit, am vazut, am vizitat indicii despre comunism. Dar nu l-am trait, nu l-am simtit, nu am luptat impotriva lui. Incerc sa aflu, sa pun cap la cap, sa inteleg, dar nu pot. Si e al dracu’ de greu! Cum pot sa comentez tinerii de 17, 18 ani, studentii, oamenii impuscati, injunghiati in timp ce strigau „Liberatate!”?  Sa ma rog pentru ei? Unde a fost Dumnezeu atunci?

O prietena mi-a povestit despre tatal unei prietene care atunci, la Revolutie, a primit ordin sa traga si care, la randul lui a spus soldatilor sa nu traga. In 2 zile a slabit 10 kile, parul i-a albit si si-a pierdut mintile… Cine stie de el? Cine ii pune o medalie in piept? Cine ii spune erou?

Stau si ma uit la tara mea, imi pun mainile in cap si ma scarbesc. 20 de ani incotro? Ce am facut? Cum i-am cinstit?

Nu stiu, nu stiu, nu stiu. Una din durerile vietii mele! Inca se trage?

Timisoara, Bucuresti, Sibiu, Brasov, Cluj, Alba Iulia, Lugoj, Caransebes.

Andrei Maria, Apro Mihai, Balmus Vasile, Balogh Pavel, Barbat Lepa, Balalau Nicu, Belehuz Ioan, Belici Radian, Binciu Leontina, Bustan Gheorghe, Caceu Margareta, Carpin Danut, Chorosi Alexandru, Ciobanu Constantin, Cruceru Gheorghe, Csizmarik Ladislau, Ewinger Slobodanca, Ferkel-Suteu Stefan Alexandru, Florian Antoniu Tiberiu, Gatlan Mihai, Girjoaba Constantin Dumitru, Giura Liviu, Hategan Petru, Ianos Paris, Ionescu Radu, Iosub Constantin, Iotcovici Gheorghe Nutu, Lacatus Nicolae, Luca Rodica, Mardare Adrian, Miron Ion,  Miron Ion, Motohon Silviu, Munteanu Nicolae Ovidiu, Nagy Eugen Francisc, Opre Gogu, Osman Dumitru, Otelita Aurel, Pisek Stefan, Popa Virgil, Radu Constantin, Sava Angela Elena, Sporer Rudolf  Herman, Stanciu Ion, Stancu Ion, Wittman Petru, Zabulica Constantin, Zornek Otto

Remember John Lennon

In lupta pentru pace, unul dintre oamenii din prima linie a fost John Lennon. Azi ar fi implinit 69 de ani. Ca orice artist, a vrut sa schimbe lumea in bine. Ca orice artist adevarat, a reusit intr-o oarecare masura; pana a fost omorat in 1980. Reuseste si acum, pentru ca generatiile care vor veni vor sti cine a fost John Lennon, vor asculta muzica lui si vor duce ideile lui mai departe.

Va invit sa iesiti din cotidianul plictisitor, sa va detasati si sa-l sarbatorim impreuna.