Dragă adolescentule trans,

My Thoughts, The Self-made Man

Te rog, rezistă. Știu că uneori e greu să crezi că o vei scoate la capăt. Dar o vei scoate la capăt și tot ce ți se pare acum insuportabil, atunci ți se va părea o amintire dulce-dureroasă.

Te rog, înțelege că ești puternic. Și curajos. Doar pentru că ești, doar pentru că ai curajul să știi cine ești, când nimeni în jurul tău nu știe. Învață-i și pe ei, învață-i pe toți despre tine. Chiar dacă nu vor să audă, chiar dacă refuză să creadă. Le e frică. Înțelege-le frica și nu-ți fie frică de ea. Înțelege și că furia lor e doar durerea lor. Dă-le înapoi durerea ta, dar cu dragoste și răbdare. Învață-i pe toți despre tine.

Și educă-te ! Educă-te, educă-te, educă-te ! Citește tot ce poți, formează-ți un vocabular, atribuie-ți noțiuni. Ești muuult, dar mult mai mult decât crezi ! Construiește-te.

Nu lăsa școala să-ți strice educația ! Nu lăsa profesori obtuzi să te învețe despre viață. Ia de la ei doar teoremele, doar engleza-franceza-germana-spaniola, doar gramatica, doar geografia, nu și axiomele. Nu și truismele lor, pentru că nu sunt și ale tale. Pune mare preț pe educația ta, dar fă-ți-o cu o minte liberă. Și critică.

Critică tot. Pune totul la îndoială. Întreabă-te « de ce ? ». De ce se ceartă ai tăi ? De ce nu te lasă afară ? De ce aia de istorie ți-a dat 5 când trebuia să-ți dea 9 și de ce ai prea multe absențe la chimie ? De ce stai mai mult pe facebook decât pe-afară ? Cine-ți sunt prietenii ? Ce va leagă ? Ce vrei ? Care îți sunt pasiunile ? După un timp, exersând, vor veni și răspunsurile.

Află care-ți sunt pasiunile și alimentează-le. Caută, caută în tine și nu respinge nimic din ce descoperi! Stai de vorbă cu tine  ! Ține un jurnal, dar scrie ca și când nimeni, niciodată n-ar afla ce scrii. Scrie ca și când ai arde hârtia imediat ce ai terminat de scris. Și dacă ți-l găsește cineva, ce ? Ăsta ești. Asumă-ți cine ești. Și ce faci. Întotdeauna.

Împrietenește-te cu tine, învață că, atunci când pui capul pe pernă, rămâi doar tu cu tine și așa vei fi până la sfârșitul zilelor tale, indiferent cine va adormi pe cealaltă pernă. Și îngrijește-ți corpul, pregătește-l, dormi bine, mănâncă bine, fă sport. O să-ți fii recunoscător mai târziu.

Nu fi arogant. Nu fi meschin. Nu face rău. În timp o să înveți, sper, că ce dai aia primești și învață astfel să dai ce ți-ar plăcea să primești.

Dar nu te considera inferior nimănui. Nu ești. Nu ești inferior nimănui. Ești cine ești și existența ta nu poate fi negociată, ci doar respectată. Învață să te aperi. Învață să-ți aperi teritoriul. Învață să te bați dacă e nevoie. Stand. Your. Ground.

Dar, te rog, rezistă. Pentru că nu ești singur. Și pentru că ești minunat. Și pentru că o să fie bine.

On top of me

My Thoughts, What I like

Ca sa nu spuneti ca arta nu-i peste tot, priviti, cu totii, ce se intampla deasupra mea, fix deasupra mea, intr-o zi torida de vara, pentru ca, nu-i asa, stau la ultimul etaj, in timp ce eu, poate, fac o supa sau ma uit la un film de arta.
Deci nu mica imi fura mirarea si amuzamentul…

Ei, si daca on top of me asa sta treaba, iata cum sta treaba dedesubt:

No…acum sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, adica copyrightu’ lui Siluk, adica Silviu Racheriu si adica www.siluk.ro.
Pentru ca omul chiar „are ochi”, dar ceea ce e cel mai de apreciat la el e ca intampina arta lui cu sinceritate, dragoste, cu deschidere, cu avantajul unei copilarii fericite si a unei vieti tihnite, cu optimism si speranta. Si, daca la asta se adauga talentul, atunci omul merita neaparat un like pe feisbuc, poate si un comment si o vizita pe site.

Sit down and think about it

Friends, My Thoughts, Visand la Romania

God save the Queen!

My Thoughts, What I Hate

Cum spuneam, traim vremuri istorice. Se prea poate ca toate vremurile sa fie istorice, dar astea sunt istorice cu siguranta.
Ma refer la jubileul de diamant al Reginei Elisabeta, sarbatorit de 3 zile la Londra, in intreaga Mare Britanie si in lume.
Si nu pot sa nu ma intreb cum o fi pentru un popor sa-si venereze conducatorul, sa iasa in strada si sa-l ovationeze, sa se simta onorati sa traiasca un astfel de moment.
Si automat, inconstient poate, ma gandesc la poporul asta al meu. E un obicei prost, stiu. Dar nu pot sa ma abtin sa ma intreb de ce suntem noi atat de stricati.
Motivele sunt infinite.
Zilele astea imi vine in cap in primul rand motivul ca noi, de aproape 70 de ani, ne hulim, uram, omoram, pe drept, conducatorii.
Si concluzionez, cu pesimism profund, ca fac parte dintr-un popor stricat, mucegait, putred si puturos.

Am schimbat ceva in bine! Pe mine.

Closest, My Thoughts

Am nevoie de schimbari. Permanent, constant, cat mai mari. Schimbari.

Asa ca am plecat. M-am mutat inapoi de unde am plecat acum 2 ani si jumatate. Oare asta e o schimbare? Sper…

Oricum, nu despre asta vreau sa scriu. Vreau sa scriu despre faptul ca acolo, acasa, am vrut sa schimb ceva in bine. Pana la urma, concluzia cea mai clara este ca da, am schimbat ceva in bine. Pe mine.

Despre DTS Flow o sa vorbesc, si o sa scriu, si o sa povestesc intotdeauna cu emotii care o sa-mi gatuie vocea si gandurile. Si cand spun DTS Flow, ma refer la oamenii care inseamna DTS Flow. Oamenii care m-au schimbat si care au contribuit la inaltarea mea cu cateva trepte(multe) catre ce am tins intotdeauna sa fiu ca om. Ei sunt dovada mea.

Am plecat deja de saptamani bune si mi-e foarte dor de ei. Mi-e dor de entuziasmul lor nebun! De seriozitatea, sinceritatea si daruirea cu care se implica in orice proiect pe care-l fac! Sunt contagiosi!Si sunt, fara indoiala, un exemplu pentru orice om(cu pretentii de om) mare din jurul nostru!

Sper, sincer, sa le fi daruit macar 1 % din tot ce mi-au dat ei mie!Au fost 2 ani extraordinar de frumosi!

83rd Annual Academy Awards. Nominees.

My Thoughts

Zi mare astazi! S-au anuntat oficial nominalizarile la Oscarurile de anul asta. Zi istorica de-a dreptul astazi pentru ca pentru prima data avem 10 (zece) filme nominalizate la Best Motion Picture of the Year  (=cea mai buna poza in miscare a anului 😛 ).  Asadar, primele impresii:

Fratii Coen, mama lor sa fie, sunt atat de buni incat comisia care vizioneaza si propune filmele pentru nominalizare probabil ca nici macar nu s-a sinchisit sa mai vada True Grit. Or fi zis: „A, asta-i facut de aia 2, clar, direct nominalizare la Cel mai bun film, Cea mai buna regie, Cel mai bun scenariu adaptat….Asaaa….ce mai avem…ooo, Bridges in rolul principal, automat il bagam la Cel mai bun actor intr-un rol principal.  Buuuun….hai sa le mai dam vreo 5 nominalizari, sa nu se supere…neeeext!”

Multumescu-ti, Doamne, ca prea tarea melodie a lui Johnny Cash -„God’s Gonna Cut You Down” e doar pe trailer! Altfel….ar fi fost prea de tot! Plus ca ar mai fi primit vreo 2 nominalizari in plus. 🙂

Next would be…The  Social Network … dar e greu de crezut ca va lua Oscarul dupa ce a impuscat Globul de Aur. Oricum, filmul e cool, Fincher e tare, deci are sanse! Daca Slumdog Millionaire a facut- o in 2008(+ un BAFTA + un Ceasar + alte zeci), de ce n-ar face-o si The Social Network…

Black Swan nu prea e genul meu de film, dar e al dracu de bun. Aronofsky nu se dezminte. Requiem for a dream, Pi, The Fountain, The Wrestler…. Pacat ca are o mustata atat de urata….

The Kids Are All Right. 🙂  Now…. filmul asta avea prea multe coaie under cover sa nu fie nominalizat. Unele filme se nominalizeaza doar din motive sociale (ca, deh, asa-s americanii), dar asta are conotatii puternice de film bun.

Uraaaaaaaaleeee pentru Toy Story 3! La insistentele caselor de productie (Disney that is and Pixar that is), oscaristii au trecut pe lista nominalizarilor pentru cel mai bun film si unul de animatie! Partea a 3a! Yeeeeey! Prea tare! Shrek, Lion King, Wall E kiss Toy Story’s ass! Ale tuturor 3 partilor!

P.S.: tot anime-urile sunt mai tari…

Despre Inception imi fac ceva griji… A fost lansat acum prea mult timp ca lumea sa-l aiba inca proaspat in cap si suflet. Ceea ce nu e corect, stiu, dar asa-i viata…Anyway, ii tin pumnii.

O sa revin. Depinde de DVDrip-uri. 😀

Cand se lasa seara…

My Thoughts

…se anunta o alta zi.

In ideea asta am terminat si eu anul trecut, al carui sfarsit s-a anuntat defectuos, deci, dupa astre, si anul asta o sa fie cel putin la fel de tampit cum s-a terminat ala cel trecut. In situatia asta imi zic….”Ah, fuck it! Ce-o fi, o fi!” si-mi vad de treaba mea si de oamenii mei.

Un lucru e sigur: m-am terapiat cu muzica. Si mai nou cu filme. Functioneaza, trust me!

Si mai e un lucru sigur: lautarii romani, cei vechi si veritabili, sunt o sursa inepuizabila pentru muzicienii de azi, romani sau straini. Maria Tanase, Gabi Lunca, Maria Lataretu.   Zavaidoc, Faramita Lambru, Dona Dumitru Siminica, Toni Iordache.

Asa ca ma bazez pe ideea ca oricat de greu mi-o fi  anul asta (si deja imi e, mama lor de astre), am unde sa fug: in muzica, in filme, in carti, in  replici lucioase din albume ale marilor picturi. Si la prieteni.

Sufletul Dunarii

Closest, My Thoughts, Visand la Romania, What I Love

De vreo 20 de ani Dunarea n-a mai fost atat de chinuita. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Romania. Creste, sa umfla, se revarsa, inunda. Dunarea are un suflet al ei.

De la Portile de Fier 1 in sus, la Orsova, in sus, pana pe Cazane, apa s-a scurs si asteapta viiturile anuntate. E pustiu. Dar pustiul asta aduce la suprafata „viata de dinainte”. Satele acoperite de ape, satele vechi si toate povestile lor. Sufletele oamenilor ramase intre peretii inundati. Cei mai multi regreta construirea barajului, isi amintesc de gospodariile lor frumoase, de pamantul mult pe care-l puteau munci. Eselnita, Svinita, Dubova… Apa i-a impins la poalele stancilor. Le-a inghitit Dumnezeul din biserici.

In Golful Mraconiei se vad ruinele fostei manastiri. La Dubova si Eselnita locul fostelor sate. Se vede pana si slepul scufundat acum cateva luni.

Daca stai de vorba cu un batran, iti vorbeste ca apa nu le-a luat oamenilor doar casele, ci si sufletul. Acum sunt lacomi, mincinosi, parsivi.  Cred ca are dreptate… Probabil ca si Dunarea crede la fel…

Ai la dispozitie lumea de sub ape. Nu se arata prea des, asa ca iti recomand sa profiti. Urca-te in tren, masina si fugi, si vezi, si simte!

Uite:

Filmele de la Oscar intr-o fraza

My Thoughts

Incep sa scriu postul asta pentru ca am vazut oameni care dedica bloguri intregi filmelor de la Oscar. E o porcarie. Din cate stiu eu, si stiu foarte bine, cinematografia e o arta, nu o industrie. Mai scriu postul asta pentru ca e mult mai usor sa scrii despre lucruri simple decat despre lucruri complicate. E mai usor sa critici decat sa lauzi. Chiar daca mai sunt…5? zile pana la marele eveniment, consider ca e suficient sa treceti prin putinul care merita vazut anul asta la Oscaruri.

Sa incepem.

Avatar. Ma abtin. E genul de film care, daca incepi o discutie despre filme, nu are ce cauta in primele 2 ore, in conditiile in care Ben-Hur si Titanic ajung in discutie in ultimul sfert de ora. Astept sa se inventeze televiziunea 3D.

Subiectul Razboiului petrolului, pardon, Razboiului terorismului, of, fi-r-ar, pardon, Razboiului din Irak este, anul acesta, subiectul a 2 filme dintre cele mai bune. Dar intai va invit sa urmariti documentarul Farenheit 9/11 in regia suparatului pe buna dreptate Michael Moore, castigator Palme D’or la Cannes in 2004 ca sa intelegeti si sa va razvratiti si mai bine. Asadar, in ordinea asta: The Hurt Locker (nominalizat la 9 oscaruri) si  The Messenger (nominalizat la 2 oscaruri). Sunt 2 filme bune. La The Messenger va invit sa sesizati delimitarea atmosferelor, a starilor, a interactiunilor prin lumina din cadru.

Imi place de mor cand vad cum isi bat unii regizori buni joc de Brad Pitt si el nici nu-si da seama. Asa au facut Fratii Coen in Burn After Reading, asa face si Tarantino in Inglorious Basterds (nominalizat la 8 oscaruri). Tarantino are un simt incredibil al povestii, e o masinarie de creat povesti pe care le transpune in filme total nebune, ca si el. E de vazut Inglorious Basterds, mai ales pentru spectacolul lui Chritoph Waltz, care reuseste un rol foarte bun.

Ca tot vorbii de Fratii Coen, well, yeap, they did it again! Evreii astia sunt extraordinari! Merg ceas, baga un film pe an, direct nominalizat la  cateva Oscaruri, ca sa nu mai spun ca si-au tras si un Palme D’or si alte 2 premii la Cannes in ’91 cu Barton Fink. Asadar, anul asta vin cu un film fooooaaarte tare, frate, si anume A Serious Man (nominalizat la 2 oscaruri). Simtul umorului de evrei destepti si adanc cunoscatori ai firii umane, de orice fel, e  de urmarit si felicitat!

Am o mare dilema. Se spune despre An Education(nominalizat la 3 oscaruri) ca e unul dintre cele mai bune filme ale anului. Mai mult decat atat, e nominalizat la Best Picture. For fuck’s sake! Nu e decat o flatulenta. Poveste plictisitoare, personaje plictisitoare, facut prea corect. Mai mult decat atat, e dupa o poveste reala. Daca tot vreti un film despre viata, uite, na, poftim Precious (nominalizat la 6 oscaruri), daca-i puteti face fata si daca puteti sa va deschideti mintea ca sa intelegeti. Plus ca are un soundtrack mai misto. 😛

N-am prea gustat niciodata SF-urile, dar Disctrict 9 (nominalizat la 4 oscaruri) mi s-a parut interesant. Continua un stil cumva anuntat de Cloverfield. Si am inceput sa abordez SF-urile din alta perspectiva. Star Trek , (nominalizat la 4 oscaruri) in schimb, e o pierdere de timp majora, e o rusine pentru numele de Star Trek si pentru toti cei care se uitau fascinati la serial, in copilarie, pe TVR.

Up in the Air e genul de film pentru oameni mari. Genul ala de film serios, cu implicari emotionale, raspunsuri inselatoare si rateuri in viata aparent perfecta. Poti astepta pana ai 40 de ani sa-l vezi sau poti sa-l vezi acum si sa iti dai seama ce te asteapta. Plus ca George Clooney si Vera Farmiga fac o combinatie deloc rea.

Meryl Streep e o actrita foarte, foarte buna. Uite 2 exemple: It’s Complicated (nu e nominalizat la nimic 😛 ) – o comedie draguta si Julie & Julia (Meryl Streep-nominalizare pentru Best actress in a leading role). O rugaminte: sa nu care cumva sa va uitati la filmele astea daca aveti o pofta de mancare excesiva determinata de cauze externe, ca sa zic asa…

Let’s go to fantasy land. Harry Potter and the Half-Blood Prince (una nominalizare) pastreaza aerul de thriller din precedentul Order of the Phoenix, pentru ca e facut tot de David Yates, dar e usoooor mai bunicel. The Imaginarium of Doctor Parnassus (doua nominalizari) e o noua supradoza de imaginatie din partea lui Terry Gilliam; plus ca acum ai ocazia sa-ti iei adio de la Heath. Indraznesc sa recomand aici si  Sherlock Holmes facut de regizorul-al-carui-stil-imi-place-foarte-mult Guy Ritchie.

Daca tot suntem prin preajma, animatiile de anul asta sunt multe si bune. Daca vrei ceva dulce pentru printesa din tine, uita-te la The Princess and the Frog (3 nominalizari).  Daca vrei ceva  mai dark, uita-te la Coraline (1), daca ai fost sau esti baietelul sau fetita pasionata de mate, istorie, chimie, daca iti cumperi reviste despre mediu, daca trimiti rebusuri la reviste de fizica, daca iti plac povestile traditional-bine gandite, uita-te la The Secret of Kells (1).  Cred ca premiatul cel mare va fi Up (5 nominalizari). Eu, personal, l-am asteptat cu destul de mult interes, desi nu s-a ridicat la nivelul trailerului. 🙂 Una peste alta 😛 , preferatul meu e Fantastic Mr. Fox (2) pentru ca intruneste conditiile pe care le caut cel mai mult la un film de animatie: e amuzant intr-un mod destept si ciudat! E…different! 🙂

Daca tot suntem prin preajma, 😛 , indraznesc sa vorbesc si sa recomand musicalul. Ca gen, musicalul e discriminat, e subestimat, e ignorat. Si nu ar trebui deloc sa fie asa! Daca filmul Chicago a starnit ceva in voi, daca v-ati mirat cat au costat biletele la piesa de teatru in Bucuresti, uitati-va la Nine (4 nominalizari), de data aceasta cu un aer puternic european, mai exact italian, ceea ce-l face muuuult mai interesant decat Chicago. Musicalul e si pentru oameni mari! Numai ca le trebuie si o doza de curaj! 🙂

Despre Audrey Tautou pot sa spun ca joaca mai bine o secventa in care se intreaba cati oameni au orgasm in acel moment in Paris si raspunde „Quinze” ( Le fabuleux destin d’Amelie Poulain), decat poate sa sufere atunci cand afla ca amantul ei a murit intr-un accident de masina – Coco avant Chanel (1). Pur si simplu, o drama face ca  farmecul ei sa paleasca. Si e pacat. Oricum, filmul e de vazut dintr-o perspectiva biografica.

Tot dintr-o perspectiva biografica e de vazut si Bright Star (1) – despre 3 ani din viata lui John Keats – desi e foaaaarte plictisitor, dar banuiesc ca asa era si viata lor atunci, The Young Vitoria (3) – despre Queen Victoria and Prince Albert –  un film putin mai interesant decat celalalt, pentru ca implica o idee de nuditate si intimitate despre care la Bright Star te rogi 2 ore si mai bine sa apara. 🙂

Clint Eastwood arata ca inca poate si inca poate destul de bine. E bine sa te uiti la Invictus(2) ca sa afli cine a fost Nelson Mandela si sa te intrebi cum naiba mai poate cineva la 80 de ani sa faca astfel de filme! Si, tot din motive cel putin biografice, uita-te la Il Divo. Acorda-i putina rabdare si o sa vezi un film biografic-politic foarte bun! Si apoi poti sa dai un wiki la Giulio Andreotti. Am facut eu asta pentru tine, but in English.  🙂

Intr-o dupa-masa de weekend pe care ti-o doresti usurica, libera si relaxanta, poti sa te uiti la Paris 36 (1). Intr-o zi ploioasa pe care vrei s-o faci mai buna, poti sa te uiti la In the Loop (1). E un film la care am ras mult si tare, pentru ca e intotdeauna extrem de amuzant sa vezi bataia dintre umorul englezilor si al americanilor intr-un context politic actual.

Un prophete (1) e filmul pe care ti-l recomand cel mai mult si pe care ti l-am mai recomandat o data acum vreo 2-3 articole! E foarte, foarte bun!

Daca esti fan Lord of the Rings, te rog, te implor, nu te uita la The Lovely Bones (1). Peter Jackson e pe campi rau de tot!  Si pur si simplu nu te poti gandi ca acelasi regizor a facut filmele astea. Stiu, stiu, viata e complexa si are multe aspecte!

As fi vrut sa scriu mai multe despre documentare, dar nu m-am pregatit prea bine. Scriu despre Food, Inc. pentru ca sunt de parere ca trebuie vazut, mai ales daca iti pasa ce mananci. Si cred ca ar trebui sa-ti pese!

Aici poti vedea unul din scurtmetrajele de animatie nominalizate – The Lady and the Reaper(La Dama y la Muerte). E spaniol si produs de Antonio Banderas, printre altii.

Iar aici e linkul unde poti vedea toate nominalizarile de pe site-ul oficial al oscarurilor.

Enjoy!

2009 vs. 2010

Closest, Family, Friends, My Thoughts, My Work, What I Love

Am inceput 2009 cu nervii la pamant dupa ce evadasem dintre oameni parsivi si incompetenti. Totusi, am inceput 2009 cu o masina frumoasa pe care mi-o doream de mult. Si am ramas acasa, incepand sa-mi refac sufletul si corpul. M-am ridicat incet, cearcanele mi s-au dus treptat, oamenii aia au disparut sau am ales eu sa dispara. Mi-am jurat ca nu o sa ma mai intorc printre ei.

Am petrecut timp cu mine. Am dat raul la o parte, am vazut ca am ramas cu ceva bun, cu 5, 6 prieteni(chiar daca sunt departe), cu experienta de viata si de munca. Mi-am amintit ca mi-am ales meseria de regizor din nevoia de a da ceva lumii, de a lasa ceva in urma, de a lumina ochi si de a vindeca suflete, din dragoste pentru arta. Mi-am amintit ca asta vreau sa fac in viata. Din motive numai de putini stiute, in loc sa fac filme, am inceput sa fac voluntariate. Am ajutat, am initiat, m-am alaturat. Cu alte cuvinte, m-am inaltat.

Am luat-o pe Eva cu mine cand am venit. Am avut grija de ea, am vindecat-o. Acum e un caine fericit si sanatos, adica iubit.  Intr-un fel, ea reprezinta cel mai bine „parcursul” meu.

Si cand sufletul meu a inceput sa se vindece, cand am simtit ca incep sa definesc ce ar trebui sa insemne „eu”, m-am lasat de fumat, m-am reapucat de sport, am slabit 12 kg. Am inceput sa traiesc in armonie cu mine. Am redescoperit tenisul de masa si de camp. Alin si Mircea, va astept sa va fac un tenis!

Am cunoscut Clujul, am stat mult acasa, am muncit, mi-am ajutat parintii si bunicii, am facut lucruri pe care nu le-am mai facut din liceu sau generala. Am hoinarit prin satul in care am crescut, m-am dat cu sania, am jucat fotbal si bambilici, am fost dupa ciuperci in padure si la furat de pere. Am fost la rau dupa peste.

Am facut fotografii, nu poze, am dus din lucrurile mele oamenilor saraci. Am fost la TIFF, am citit, am vazut cateva sute de filme. Am renuntat la multe lucruri, pentru ca am invatat ca nu am nevoie de atatea, am reinceput sa port hainele din liceu. Am invatat sa respect banii si, paradoxal, acum cand nu-i mai am, ii strang, ii pun deoparte.

Mai presus de tot, mi-am castigat prieteni deschizandu-ma. Ra, Gabi, Alain va salut!

Am cunoscut oameni noi si minunati, nealterati inca de viata. Cu ei am intinerit si eu. Ei, liceenii destepti si cu vise multe, creeaza dependenta! Ei sunt cei care ma fac sa vreau sa fac lucruri pentru orasul meu, pentru ei si pentru mine! Pe ei ii iubesc si ma rog sa ramana senini ca acum! Sorin, Maria, Luci, Marusia, Tudor, Razvan, Tingi, Cristina, Andreea, Alex – cea mai frumoasa poza de grup. Codrin si Scop, pace! 🙂

Am invatat sa folosesc bormasina, soricelul, masina de tuns iarba, sa vopsesc, sa repar.  Am invatat multe despre masina mea si, drept urmare, ne intelegem foarte bine. Am petrecut impreuna peste 17 500 de km!

Camera mea a inceput sa prinda iar conturul meu.  I-am vazut pe ai mei fericiti impreuna si fericiti sa ma aiba aproape. Lor le datorez in cea mai mare masura regasirea mea. Ei sunt suportul meu intotdeauna!

Lor si lui Alex. Ei si cu Alex. Alex.

Asadar, incep 2010 zambind. Cu pofta de munca, cu dorinta de a face, cu sinceritate, respect, dragoste. Ba mai mult, incep 2010 razand chiar, cu maturitate si intelepciune. Cu inima deschisa, cu putere. Cu incredere si rabdare.