„Matrix, Liberul Arbitru și Patul lui Procust” de Leo S.

Discutam despre Matrix cu un amic.

Și m-am întrebat atunci dacă trilogia Matrix ar fi putut fi realizată de persoane cisgender (care se identifică cu sexul atribuit la naștere). La momentul respectiv, creatoarele seriei, surorile Wachowski erau considerate… frați, fiindcă asta le era înfățișarea. Lumea judecă după aparențe, iar mesajul filmului este despre a accesa și stăpâni realitatea invizibilă omului de rând.

Poate că da. Poate că dacă surorile erau evreice, trăind printre antisemiți. Poate că dacă ar fi  spionat vreodată pentru un guvern străin. Dar nu, s-a întâmplat să fie creiere feminine în corpuri masculine.

Da, pentru că asta este explicația. Neurologie. Gândurile, simțămintele, dorințele și năzuințele noastre sunt produse ale creierului. Creier care vine cu un bagaj propriu de înclinații, care se manifestă în funcție de mediul primit, fie el o peșteră paleolitică, un sat antic sau un oraș modern. Cel mai important lucru care ne definește, după specie, este sexul, iar identitatea și preferințele legate de partener sunt în mare parte înnăscute, legate neurologic –  sau nu! – în creier, de către testosteron în perioada prenatală. Și care uneori nu corespund cu sexul biologic.

Progresele realizate în cunoașterea minții umane s-au reflectat și în societate, noi fiind acum mai acceptați și mai puțin stigmatizați ca înainte. Neuroștiințele sunt totuși greu de pătruns, în special de către oameni cu o pregătire precară. Oamenii pur și simplu nu își dau seama cât de mult contează bagajul înnăscut, și poate nici nu vor… Cine te simți, pe cine îndrăgești, cât ești de inteligent, și mare parte din trăsăturile de personalitate au o bază înnăscută. Iar când ești diferit îți dai seama cât de prins ești în acest joc. Te întrebi dacă ai liber arbitru. Dacă poți alege,… dacă nu cumva jocurile au fost făcute înainte de a te naște.

De aici și ideea de Matrix. Surorile Wachowski, fiind trans, și-au dat seama cât de puțină libertate avem de fapt. Odată, că suntem programați din naștere. A doua oară, fiindcă suntem condiționați de societate. Adesea prin standarde. De exemplu, noțiunea de „bărbat adevărat”. Noi, persoanele trans, când suntem judecate de către ceilalți, nu suntem judecate după oamenii reali, ci după stereotipuri. Nu vezi gagicile ca pe obiecte, nu bei bere, nu te uiți la meciuri și nu vrei BMW? Păi nu ești bărbat adevărat! Asta am auzit, deși nici unul din prietenii mei cisgender nu corespund acestui „ideal”. Sunt prea inteligenți pentru asta. Noi tranșii, care trebuie să ne dovedim mereu, suntem puși pe un pat al lui Procust și forțați să ne conformăm unui deziderat nedrept și prost definit. Mă gândeam că dacă toți prietenii mei cisgender ar căpăta trupuri ale sexului opus, puțini ar fi lăsați să devină la loc ce-au fost. A? N-ar fi primit la bărbați. Vorbește foarte delicat, este sufletist, chiar matern, și poartă plete. B , fratele meu de „rele”? E „action-man” tipic, alpinist, luptător, dar a plâns lângă mine. Bărbații nu plâng, și, conform „experților”, nici dacă ar fi emasculați nu ar trebui să plângă. Ce să mai zic de C, colegul meu. Pictează flori, nu ar supăra pe nimeni, nu se atinge de carne sau alcool. În plus, nici unul din prietenii mei, bărbați cis, nu a recunoscut că își vede partenera ca fiind un obiect. Eu de ce aș face-o? Așa se judecă oamenii după standarde duble.

Îmi vine în minte porunca din Biblie: „Nu judecați!” Poate ar trebui s-o urmăm cu toții. Ar fi mai puțină nedreptate. Interesant e că Isus, care a spus-o, se mai cheamă și „Fiul Omului”. Dar această sintagmă, codată etimologic, a dat naștere la numele de familie al lui Neo, personajul principal din Matrix: Mr. Anderson. Simbolistica e clară pentru cine înțelege.

Închei cu un citat din Ian McLaren, parafrazat (eronat atribuit lui Platon): „Fiecare om pe care-l întâlnești duce o luptă despre care nu știi nimic. Fii bun.”

Anunțuri