Lucia

Despre Lucia se spune ca, atunci cand o cunosti, nu o sa-ti prea placa. La mine a fost exact invers. A fost cea care mi-a placut cel mai mult din tot grupul respectiv, compus exclusiv din oameni faini. Oameni faini = ardeleni, pasionati de arta buna, in toate felurile, traind intr-o lume dureros-boema, cu idealuri inalte, incapatanati si ambitiosi. Din tot grupul numai eu si Steve eram outsideri. Eu eram din Oltenia si Steve din Pasadena, California, USA. Ideea e ca ne-am integrat, ne-am cunoscut, ne-am imprietenit si am trait niste zile de care iti amintesti toata viata la Sibiu, apoi la Paltinis. Ne-am simtit asa…cam ca Noica… O experienta pe care orice om mai „sensibil”( ca sa nu zic artist) ar trebui sa o aiba. Pe atunci, eu numai ce intrasem la facultate, Lucia si Steve erau impreuna de putin timp, Anca renuntase la o scoala de actorie din Germania si se pregatea pentru admiterea la UNATC.

Intre timp, Anca e in ultimul an de facultate, eu la fel, Lucia e in Los Angeles la o scoala de fotografie.

Pustiu, teracota, Tom Waits si ultimele poze ale Luciei…poza5.jpg

poza-mam2.jpg

poza-mam3.jpg

poza-mam4.jpg

poza-mama1.jpg

Reclame

Ramona (Ra)

Marea dezamagire a vietii lui Ra e ca nu e geniu. Apoi urmeaza celelalte. Ceea ce nu stie ea e ca ea, de fapt, e geniu. Nu geniu in sensul in care isi utilizeaza mai mult de 5-6% din creier pentru implinirea stiintei, a filosofiei, a artei… Geniu in sensul ca stie sa traiasca. E si asta o stiinta, o filosofie sau o arta. Stie sa asculte, stie sa planga cu cineva, stie sa isi asume responsabilitati si stie ce e bine si ce e rau. Vrea intotdeauna sa faca bine si asta o face inteleapta si matura. Stie sa isi poarte palarioara rosie si margelele. Danseaza charagios si nu ii pasa. Cand lucram si eu in acelasi loc cu ea, daca cineva o supara, venea la mine in birou si incepea sa povesteasca plangand cat de rea e lumea. 

La plaja, se aseaza punctual dupa soare si nu conteaza daca e singura care sta aiurea, cu capul la picioarele celorlalti si cu picioarele la capul celorlalti.  Daca o faci sa rada, iti multumeste ca ai facut-o sa ii treaca tristetea.

Vorbeste despre ea cu „ea”, adica nu prea foloseste pronumele personal de persoana I singular si asta e al naiba de amuzant. Mai ales cand spune „ea e trista”. Si n-ai cum sa nu razi, chiar daca ea atunci chiar e trista. Daca o vezi, te gandesti ca cineva ca ea n-are cum sa fie trist. Si, cu toate astea, are tristetea oamenilor mari.

Ar fi pacat sa n-o cunosti pe Ra…

imgp3398.jpg

imgp3835.jpg

imgp3950.jpg