Delora

Eram în croazieră cu mama în vara anului 2015. Deja începusem să port articole feminine, cam toată viața am fost tipul băiatului efeminat, dar scuza mea consta în „androginie”.

Pe respectivul vas de croazieră mă simțeam foarte bine, nu mă judeca nimeni, totul era ok, și acolo am purtat prima oară un top scurt. Știam că în interiorul meu se afla un suflet de fată, dar niciodată nu avusesem ocazia pe bune de a spune asta cuiva.

La un moment dat, eram cu mama acolo și am căzut de acord să îi cumpărăm o geantă prietenei mele cele mai bune. Era genială, și în prima zi, când am luat-o, am purtat-o eu. Problema a fost că nu mă mai puteam dezlipi de ea. Atunci am început să plâng și i-am spus mamei adevărul, că nu am nicio treabă cu a fi un băiat, niciodată nu m-am simțit ca unul, etc.

A plâns și ea, dar nu a acceptat, nici pe departe. Am continuat prin a-mi cumpăra tocuri și farduri, dar mama niciodată nu prea se uita bine la mine.

Nu știu dacă va putea trece vreodată peste chestia asta, dar nu mai pot să ascund ce sunt doar pentru că pentru ea e prea mult. Îmi place ce sunt, mă simt confortabil în identitatea mea feminină, prietenele adevărate deja mă văd ca pe ceea ce sunt și mă susțin. Într-un final, voi deveni complet femeie și îmi voi continua viața liniștită, fără toate problemele pe care le întâlnesc acum, ca fiind „băiat-fată”, probleme care apar chiar și la școală din cauza asta.

 

___________

 

I was on a cruise with my mother in the summer of 2015. I had already started wearing feminine clothing, most of my life I’ve been the effeminate type of boy, “androgyny” being my excuse for it.

I was feeling pretty good on the cruise ship, nobody was judging, everything was fine, and that’s where I wore a crop top for the first time. I knew I had a girl’s heart inside, but I never had the opportunity to seriously talk about it with someone.

At some point during our cruise, my mother and I agreed on buying a purse for my best friend. The purse was amazing, so I ended up wearing it the day we bought it. The problem was I couldn’t get my hands off it.

I cried and told my mom the truth, how I have nothing to do with being a boy, how I never felt like one. She cried as well, but never accepted it.

I went on with it and bought heels and even more makeup, but she never thought well of it.

I don’t know if she’ll ever get over it, but I can no longer hide who I truly am just because it’s too much for her to handle. I enjoy who I am, I am comfortable with my feminine identity, my true friends already see me for who I am and they are supportive of it. Eventually, I will fully become a woman and I will get on with my life peacefully, without all the trouble and issues I am currently facing as a “boy-girl” duality, issues that I have to deal with even at school.

delora

 

© Sorana Grigoraș, All Rights Reserved.

(Dacă simți nevoia să-mi povestești despre momentul tău de coming out față de familia ta, te rog, scrie-mi la patrick.braila@gmail.com)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s