Alexandra

M-am gândit foarte multă vreme la coming out-ul meu față de părinți. Câțiva ani buni m-am gândit la momentul perfect, versiuni de conversații, modalități de a spune ce am pe suflet. Mi-am făcut notițe, am căutat informații, povești, exemple, explicații. Și totuși… Mi-era frică de ce s-ar putea întâmpla. Efectiv nu eram pregătită, nu aveam curaj să le spun cine sunt cu adevărat.

Așadar am rămas doar cu gândurile mele până când, într-o zi obișnuită, m-a întrebat mama mea ce se întâmplă cu mine. Îmi spunea că mă izolez de toată lumea, nu mai vorbesc nici cu ei, nu îmi mai trăiesc viața de ani de zile. Mă tot întreba ce mă frământă. Lucrul, sănătatea, relația, probleme financiare? Eu mă uitam pe geam, mi-au dat lacrimile, tremuram de emoții. Dar i-am răspuns că toate sunt ok, nu am niciun fel de probleme. Ea continua să mă întrebe. „Dar ce e cu tine? De ce nu vorbești cu mine?” Insistând cu întrebările, la un moment dat se oprește și mă întreabă „Vrei să fii fată?”

Am izbucnit în plâns și am răspuns „Da! Sunt.”

După câteva momente de liniște cumplită a început să mă întrebe cum, de ce, ce înseamnă asta. În momentul ăla au revenit toate gândurile, toate notițele, toate versiunile de răspunsuri, tot ce am documentat. Și mi-a ieșit doar „Da, am început terapia psihologică de anul trecut, recent am început și tratamentul hormonal și nu știu…”

Aici s-a terminat conversația noastră. Câteva zile n-am mai vorbit niciun cuvânt.

După câteva zile a urmat o „discuție” în familie. M-au chemat părinții. Discuția noastră a constat în reproșuri, amenințări, înjurături, pe care le-am îndurat câteva ore. Îmi spuneau că le distrug viața, că nu e normal ce fac, că nu vor să facă parte din așa ceva. Îmi voi pierde locul de muncă, prietenii, familia, voi ajunge pe stradă și o să-mi câștig banii din prostituție.

Urmând să îmi spună că nu mă mai cunosc, nu mai sunt copilul lor și nu mă vor accepta niciodată.

Din acea zi, au început înjurături, amenințări, despre care nu aș vrea să vorbesc acum.

Astăzi, nu mai țin legătura cu familia.

___________

For a long time, I kept thinking about coming out to my parents. For many years I pictured the perfect moment, the different types of conversation I could have and the different ways in which I could speak my heart. I took notes, researched stories, examples and explanations.

Even so, I was afraid of what might happen. I was just not ready, I didn’t have the courage to tell them who I really am.

Therefore, I kept it all to myself, until one day, when my mother eventually asked what was going on. She said I was isolating myself, that I don’t talk to them anymore and that I haven’t been living my life to the fullest for some time now. She kept asking what was tormenting me. Was it about work, was it my health, a relationship, financial issues maybe? I was looking at the window, shaking, with tears in my eyes. I answered everything was fine, that I didn’t have any problems of any sort. She went on asking. ”What is going on with you? Why won’t you talk to me?” She insisted on that until she finally asked “Do you want to be a girl?”

I burst into tears and answered “Yes! I am a girl.”

After moments of unbearable silence she began questioning how come, why and what did all this mean. All the research I did, every note I took, every possible answer I thought about before, it all came back to me at once. The only thing that came out, though, was “Yes, I started therapy last year, I recently began hormonal treatment, so…”

This is where our conversation ended. For a couple of days nothing was said.

Afterwards followed a family talk. My parents invited me over. The talk consisted mainly in reproaches, threats and insults that I had to bare for a couple of hours. They told me I was ruining their lives, that it was not normal and they didn’t want to take part in any of it. That I was going to lose my job, my friends, my family and end up on the streets, living out of prostitution.

They followed by saying they don’t know who I am and that I am not their child anymore, they would never accept me like this.

From that day forward, constant insults and threats were used that I wouldn’t want to mention here.

I currently don’t keep in touch with my family anymore.

Alexandra

© Sorana Grigoraș, All Rights Reserved.

(Dacă simți nevoia să-mi povestești despre momentul tău de coming out față de familia ta, te rog, scrie-mi la patrick.braila@gmail.com)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s