„Vine apa, mama, si-ti ia tot ce-ai muncit, dar ce ai tu in cap nu-ti poate lua nimeni!”. Asa mi-a spus intotdeauna bunica mea. Daca ar fi putut, ar fi invatat ea pentru mine si atat cat a putut, s-a ocupat de invatatura mea. Fara sa stiu, mi-a construit increderea in mine, povestindu-le oamenilor despre premiile mele de la scoala. Nu suportam atunci, cum nu suport nici acum laude in fata. Dar stiu sa-mi tin spatele drept si capul sus, pentru ca ea, impreuna cu bunicul meu, m-au invatat asta.
Am cui sa ma inchin!
Azi implineste 82 de ani. Prima oara fara bunicul meu langa ea.
I-am facut cadou un caiet mare si un stilou frumos, sa-si scrie viata. Mi-a spus mai inainte la telefon ca scrie cand face pauza de la munca in gradina. Ca uneori sta cuprinsa de emotie si nu stie ce sa scrie si ca alteori i se deruleaza cu repeziciune o groaza de amintiri si nu stie despre ce sa scrie mai intai. Am zambit, stiind ca acel caiet va fi comoara mea cea mai de pret.
La multi ani! Cu toata dragostea din lume, La multi ani! 
