Legendary Heroes e o trupa formata din oameni pentru care muzica nu e o profesie, ci o pasiune, pe care o urmeaza in timpul liber, cu perseverenta, daruire si talent. Probabil ca cei mai multi dintre noi se intreaba cum dracu’ e posibil sa ai o trupa care sa functioneze ca placere, si sa mai si functioneze. Iote ca functioneaza, si functioneaza bine. Pentru ca cei mai multi dintre noi ne cufurim toata ziua la locurile noastre de munca si nu ne dorim decat sa ajungem acasa, sa ne giftuim, sa dormim, sa iesim in oras si sa ne imbatam. Suntem penibili, pe bune.
Lead vocal, guitarist and the brain e Craig. Despre el am vrut de mult timp sa scriu, dar, fiind my role model, pur si simplu nu gasesc cuvintele potrivite. V-as dori, in schimb, tuturor, sa-l cunoasteti. Il gasiti in Clara Vale, langa Newcastle. 🙂
Pe langa Craig, chitara si voce, mai graviteaza, in mod compact, unitar si armonios, inca 7 oameni. Adica un bas, tobe, 2 trompete, 2 backing vocals (care indeplinesc sarcini multiple de pian + tamburina + altele) si un saxofon.
I-am vazut in 2 gig-uri de-ale lor in Londra. Atmosfera relaxata, public divers (si prin divers inteleg varste intre 15-70 de ani, englezi, tailandezi si romani(inafara de noi mai erau vreo 2 pe care nu-i cunosteam)). Toti dansau sau se bataiau, atat cat ii lasa exuberanta sau soldurile false. Dar atmosfera ar fi putut fi clasata, pentru noi romanii, popor ciufut, drept terapeutica.
Apoi i-am vazut la Global Battle of the Bands UK Final. Au fost, indiscutabil, cei mai buni, au starnit atmosfera cea mai placuta, printre toti acei tineri pseudo jim morrisoni, pseudo tarja,pseudo etc.
Asa se caracterizeaza ei:
