Man on Wire

Nu vreau sa spun mai mult despre documentarul asta. Nici cate minute are, nici despre ce e. Poate unii stiti. Pentru cei care nu stiu, „Man on Wire” e un spectacol. Am facut imprudenta de a vedea filmul asta inainte de TIFF, pur si simplu pentru ca nu credeam ca o sa am ocazia sa-l vad in cinema. Si acum imi pare rau ca intai l-am vazut pe monitorul amarat al laptop-ului mei. Experienta cinematografica e unica. Am ramas din nou, vazandu-l a 2a oara, cu fluturi in stomac, nod in gand si cu o descriere detaliata, la sange, a celui mai mare vis al meu. Pentru ca despre asta e: despre cum un om nebun si frumos isi indeplineste un vis imposibil.

Ma bucur din suflet ca am putut sa-l vad intr-un festival. Atmosfera de TIFF a amplificat starile pe care le transmite, visele pe care le injecteaza. Cineva imi spunea ca paote fi folosit ca terapie pentru depresivi. Cred ca e adevarat.

Probabil ca daca l-as intalni pe Philippe Petit as simti aceeasi emotie coplesitoare pe care am simtit-o cand l-am cunoscut pe Coppola si cand tremurand i-am intins carnetul de student sa-mi dea un autograf.  Oricum, e unul din oamenii pe care o sa-i intalnesc cel putin o data.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s