Marea dezamagire a vietii lui Ra e ca nu e geniu. Apoi urmeaza celelalte. Ceea ce nu stie ea e ca ea, de fapt, e geniu. Nu geniu in sensul in care isi utilizeaza mai mult de 5-6% din creier pentru implinirea stiintei, a filosofiei, a artei… Geniu in sensul ca stie sa traiasca. E si asta o stiinta, o filosofie sau o arta. Stie sa asculte, stie sa planga cu cineva, stie sa isi asume responsabilitati si stie ce e bine si ce e rau. Vrea intotdeauna sa faca bine si asta o face inteleapta si matura. Stie sa isi poarte palarioara rosie si margelele. Danseaza charagios si nu ii pasa. Cand lucram si eu in acelasi loc cu ea, daca cineva o supara, venea la mine in birou si incepea sa povesteasca plangand cat de rea e lumea.
La plaja, se aseaza punctual dupa soare si nu conteaza daca e singura care sta aiurea, cu capul la picioarele celorlalti si cu picioarele la capul celorlalti. Daca o faci sa rada, iti multumeste ca ai facut-o sa ii treaca tristetea.
Vorbeste despre ea cu „ea”, adica nu prea foloseste pronumele personal de persoana I singular si asta e al naiba de amuzant. Mai ales cand spune „ea e trista”. Si n-ai cum sa nu razi, chiar daca ea atunci chiar e trista. Daca o vezi, te gandesti ca cineva ca ea n-are cum sa fie trist. Si, cu toate astea, are tristetea oamenilor mari.
Ar fi pacat sa n-o cunosti pe Ra…
Încântat Ra! 🙂 cel mai important e să fii tu însuți, am invățat asta!.. și nu o să uit prea curând!..
uite cum gasiram noi un lolo mic, aici ioana-bricheta cu MAXIM:)) ea e RA da da da, ce fain ca a scris cineva desprea ea asa frumos. aaaaa si te astept sa-ti aprinzi o tigara 🙂
Heeey, Ioana! How cool is that! Salutari tie, brichetei si pisoiului!