Experienta Maia Morgenstern

imgp4647.jpg De la un timp incoace, de fiecare data cand ma expun asa in public si vorbesc despre cea mai mare isprava profesioanala, vorbesc despre experienta Maia Morgenstern. Da, ca orice regizor de film ( in devenire), m-am dorit sa lucrez cu un nume mare. Un nume mai mult decat mare. Adevarul e ca, pana acum cateva luni, totul parea asa, ceva de neatins, nu de nasul, treaba sau oala mea. Pana intr-o zi cand am ales sa ecranizez o povestire de Buzzati. Am ales-o nu pentru ca era neaparat pe gustul meu ( ca nu era), dar am gandit-o in termeni de producator: o locatie, 4 personaje => o zi de filmare (timp + bani putini) si gata filmul. Incet, incet povestea a inceput sa ma macine si m-a facut sa o gandesc si sa o gandesc tot mai mult. A devenit o parte din mine. Si devenind tot mai mult o parte din mine, am prins curaj si atunci mi-am zis ca Maia Morgenstern ar fi alegerea perfecta pentru rolul mamei. Intre timp, ca regizor mi se alatura Padre, colegul meu de apartament si cel mai bun prieten. Povestea il macina si pe el, mai ales cand ii spun ca m-am gandit la Maia… Dupa un timp si cateva incercari, fac rost de numarul dumneai. Sun. Raspunde. In mintea mea deja ma blocasem, desi cuvintele ieseau politicoase si usor timorate. Ii explic care e povestea ( si acum am impresia ca n-am povestit niciodata mai urat). Spune: „OK, imi doresc foarte tare sa va ajut, haideti sa ne intalnim!”. Ne intalnim. Si Padre, si eu simteam ca o sa fie un moment hotarator. I-am povestit inca o data povestea si care e viziunea noastra. Am mai stabilit o intalnire. Ne-am intalnit din nou, am mai lucrat pe text si la personaj. Am prins puteri si incredere, desi, tin sa mentionez nu fara rusine, ca am avut indoieli. Si imi pare rau ca am avut.

A venit ziua filmarii. 1 octombrie. A trecut ziua filmarii. Daca stau sa ma gandesc acum, nu stiu ce s-a intamplat. N-am mancat, n-am baut. Imi simteam sufletul in gat, la unele cadre ma blocam in fata monitorului. Si, pentru ca Maia Morgenstern era acolo, toata echipa( formata din prieteni, in mare parte) a simtit ca trebuie sa se comporte cu maxim de profesionalism. Am inceput cu o usoara intarziere, am terminat la timp. Amandoi am fost mandri de ei si de noi. Si, mai mult decat orice, am simtit ca si doamnei Maia ii face placere sa fie acolo. A intrebat-o Padre daca ar mai vrea sa lucreze cu noi. Ne-a raspuns: „Ce, voi nu vreti sa mai lucrati cu mine?”.

Primul meu film. Pentru Padre – al doilea.

In rest, cuvintele nu ma mai ajuta. Doar cei care au cunoscut-o, au vazut-o jucand sau au prins o floare aruncata de ea, la final de spectacol, inteleg.

imgp4647.jpg

Reclame

Un gând despre „Experienta Maia Morgenstern”

  1. un articol grozav, din ciclul „asa da!” 🙂 Maia a stiut mereu sa uimeasca prin profesionalism, putere, frumusete, eleganta, inteligenta, respect fata de oameni si talent….muult talent.iubiti-i oameni buni pe acesti actori care ne mai spala rusinea in lume….iubiti-i k nu mai sunt multi si cand vor disparea si ei vom fi foarte saraci. felicitari pentru ce am citit aici.felicitari si plecaciuni stimata DOAMNA MAIA MORGENSTERN! ma inclin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s